2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maidan sn [At: VARLAAM, C. 57 / V: (înv) ~dean, măidean, (îvp) măi~, (Mol) med~, medean, mei~, meidean, (Olt) dăiman / Pl: ~e, ~uri / E: tc meydan, maydan, bg ме(й)дан] 1Loc viran din interiorul sau de la marginea unei localități, folosit ca arenă sportivă sau teren de luptă Vz câmp. 2 (Înv) Loc de plimbare și de adunare a oamenilor Vz piață, scuar. 3 (Înv) Loc de desfacere a mărfurilor Vz obor, târg 4 Rampă de gunoi Vz tăpșan, toloacă. 5 (Înv; îlv) A scoate (sau, rar, a da) în (sau la) ~ A scoate la iveală. 6 (Înv; îlv) A ieși în (sau la) ~ A se arăta. 7 (Înv; îlv) A ajunge la ~ A izbuti. 8 (Înv; îe) A face ~ A struni calul. 9 (D. copii; îe) A bate ~ul (sau ~ele) A-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se. 10 (Înv; fig) Interval de timp. 11 (Înv; fig) Moment favorabil. 12 (Reg) Șes situat pe o suprafață înaltă de teren Si: tăpșan. 13 (Reg) Mică ridicătură de pământ pe un șes, pe coasta unui deal sau a unui munte. 14 (Reg) Față a dealului Si: (reg) arșiță. 15 (Reg; pbl) Ridicătură de pământ pe mijlocul arăturii. 16 (Reg) Clădire mare.

MAIDÁN, maidane, s. n. Teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localități. ◊ Expr. (Pop.) A scoate (sau a ieși) la maidan = a scoate sau a ieși la vedere; a (se) arăta, a (se) face cunoscut. A bate maidanul (sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda. – Din tc. meydan, maydan.

MAIDÁN, maidane, s. n. Teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localități. ◊ Expr. (Pop.) A scoate (sau a ieși) la maidan = a scoate sau a ieși la vedere; a (se) arăta, a (se) face cunoscut. A bate maidanul (sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda. – Din tc. meydan, maydan.

MAIDÁN, maidane, s. n. 1. Loc liber (în oraș) fără construcții pe el, neîngrădit și nelucrat; teren viran. Într-un mic maidan, se întîlniră cu vro patru copii de seama lor, care se jucau. VLAHUȚĂ, O. A. I 143. Din dosul casei mele este un maidan deșert. ALECSANDRI, T. 1727. 2. (Învechit și regional; în expr.) A scoate (sau a ieși) la maidan = a scoate (sau a ieși) la iveală, la lumină, a (se) face cunoscut. Puii scoaseră la maidan pe mîntuitorul lor. MARIAN, O. I 139. Tarafurile politice se-nmulțesc pe toată ziua... Care au mai ieșit la maidan? ALECSANDRI, T. I 407.

maidan sn [At: VARLAAM, C. 57 / V: (înv) ~dean, măidean, (îvp) măi~, (Mol) med~, medean, mei~, meidean, (Olt) dăiman / Pl: ~e, ~uri / E: tc meydan, maydan, bg ме(й)дан] 1 Loc viran din interiorul sau de la marginea unei localități, folosit ca arenă sportivă sau teren de luptă Vz câmp. 2 (Înv) Loc de plimbare și de adunare a oamenilor Vz piață, scuar. 3 (Înv) Loc de desfacere a mărfurilor Vz obor, târg. 4 Rampă de gunoi Vz tăpșan, toloacă etc. 5 (Înv; îlv) A scoate (sau, rar, a da) în (sau la) ~ A scoate la iveală. 6 (Înv; îlv) A ieși în (sau la) ~ A se arăta. 7 (Înv; îlv) A ajunge la ~ A izbuti. 8 (Înv; îe) A face ~ A struni calul. 9 (D. copii; îe) A bate ~ul (sau ~ele) A-și pierde vremea hoinărind sau jucânduse. 10 (Înv; fig) Interval de timp. 11 (Înv; fig) Moment favorabil. 12 (Reg) Șes situat pe o suprafață înaltă de teren Si: tăpșan. 13 (Reg) Mică ridicătură de pământ pe un șes, pe coasta unui deal sau a unui munte. 14 (Reg) Față a dealului Si: (reg) arșiță. 15 (Reg; pbl) Ridicătură de pământ pe mijlocul arăturii. 16 (Reg) Clădire mare.

MAIDÁN ~e n. Loc viran în interiorul sau la marginea unei localități, unde se joacă copiii, folosit în trecut și ca loc de desfacere a mărfurilor. /<turc. maydan, meydan

maidan n. 1. spațiu gol, teren neacoperit de clădiri: grădini și maidanuri unde să se depuie soldații bolnavi GHICA; 2. bătătura unei case țărănești: mândra șade pe maidan și ’mi ’nșiră la mărgean POP.; 3. fig. a ieși la maidan, a veni la iveală, a se descoperi; a scoate la maidan, a face să iasă la lumină, a face cunoscut; a ajunge la maidan, la bun sfârșit. [Turc. MAYDAN, MEYDAN, arenă, piață, de unde și forma Mold. medean].

maĭdán n., pl. e și urĭ (turc. maĭdan și meĭdan, cîmp întins, pĭață, răgaz, d. ar. meĭd, mișcare; ngr. meĭntáni, pron. meĭdáni; bg. meĭdan, rut. pol. majdan). Munt. Vechĭ. Cîmp de luptă. Fig. Răgaz, răstimp. Azĭ. Pĭață (rar și „tîrg”). Bătătura caseĭ la țară. A ĭeși la maĭdan, a ĭeși la iveală, a se expune. A scoate la maĭdan, a scoate la iveală, a expune (V. vileag). A ajunge la maĭdan, a ajunge la liman, la loc bun, la capăt. – În Mold. (vechĭ) meĭdan și medan; (azĭ) în nord meĭdean și medean (pl. eanurĭ și -ene), pĭață, tîrg; în sud numaĭ medean (pl. eanurĭ și ene), pĭață (fără tîrg). Vechĭ a avea medean și meĭdean, a avea loc saŭ timp potrivit de acțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maidán s. n., pl. maidáne

maidán s. n., pl. maidáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAIDÁN s. teren viran, (înv.) viranea. (Jucau mingea pe un ~.)

MAIDAN s. teren viran, (înv.) viranea. (Jucau mingea pe un ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maidán (maidáne), s. n.1. (Înv.) Piață. – 2. (Înv.) Domeniu, teren, moment sau loc propice. – 3. (Mold.) Tîrg,. obor. – 4. Cîmp, teren pe raza unei localități. – Var. me(i)d(e)an. Mr. migdane, megl. migdan. Tc. (arab.) maidan, meidan (Miklosich, Türk. Elem., II, 155; Eguilaz 452; Roesler 598; Șeineanu, II, 243; Berneker, II, 6; Lokotsch 1364; Ronzevalle 167), cf. ngr. μεϊντάνι, alb., pol., rus. mejdan, bg., sb. medan, v. port. midan.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ieși la maidan expr. (intl.) 1. a se face cunoscut în lumea interlopă. 2. a ieși la jefuit. 3. a practica prostituția.

Intrare: maidan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maidan
  • maidanul
  • maidanu‑
plural
  • maidane
  • maidanele
genitiv-dativ singular
  • maidan
  • maidanului
plural
  • maidane
  • maidanelor
vocativ singular
plural
Intrare: măidan
măidan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)