13 definiții pentru magnificență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNIFICÉNȚĂ s. f. (Livr.) 1. Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. 2. (Urmat de un adj. pos.) Termen de reverență. Magnificența Sa. Magnificențele Voastre. – Din fr. magnificence, it. magnificenza.[1]

  1. În original:... Magnificiența Sa..., evident greșit. — LauraGellner

magnificență sf [At: MUMULEANU, C. 9/1 / V: ~nef~, ~neficință, ~ție, ~isență, mani~, manificință / Pl: ~țe / E: fr magnificence, it magnificenza, lat magnificentia] 1 (Înv) Calitate a ceea ce este magnific Si: fast, lux, strălucire. 2 (Îs) Război de ~ Război pornit din dorința nobilimii feudale de a-și arăta luxul, bogăția, strălucirea.

MAGNIFICÉNȚĂ, magnificențe, s. f. (Livr.) Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. – Din fr. magnificence, it. magnificenza.

MAGNIFICÉNȚĂ s.f. Măreție, lux, fast, strălucire. [Cf. fr. magnificence, it. magnificenza, lat. magnificentia].

MAGNIFICÉNȚĂ s. f. grandoare, măreție, strălucire; fast, lux. (< fr. magnificence, it. magnificenza)

magnificență f. 1. caracterul celui magnific; 2. splendoare, bogăție extraordinară.

*magnificénță f., pl. e (lat. magnificentia). Măreție, strălucire: magnificența unuĭ palat, (fig.) magnificența unuĭ discurs. Calitatea de a fi glorios: magnificența unuĭ titlu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnificénță (livr.) s. f., g.-d. art. magnificénței

magnificénță s. f., g.-d. art. magnificénței; pl. magnificénțe

!Magnificénța Sa (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificénței Sále; pl. Magnificénțele Lor

!Magnificénța Voástră (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificénței Voástre

*Magnificénțele Voástre loc. pr.

Magnificénța sa (voástră) s. f. art. + adj.

Intrare: magnificență
magnificență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnificență
  • magnificența
plural
  • magnificențe
  • magnificențele
genitiv-dativ singular
  • magnificențe
  • magnificenței
plural
  • magnificențe
  • magnificențelor
vocativ singular
plural

magnificență livresc

etimologie: