MAGNIFICENȚĂ s. f. (Livr.) 1. Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. 2. (Urmat de un adj. pos.) Termen de reverență. Magnificența Sa. Magnificențele Voastre. – Din fr. magnificence, it. magnificenza.^[1]

magnificență sf [At: MUMULEANU, C. 9/1 / V: ~nef~, ~neficință, ~ție, ~isență, mani~, manificință / Pl: ~țe / E: fr magnificence, it magnificenza, lat magnificentia] 1 (Înv) Calitate a ceea ce este magnific Si: fast, lux, strălucire. 2 (Îs) Război de ~ Război pornit din dorința nobilimii feudale de a-și arăta luxul, bogăția, strălucirea.

MAGNIFICENȚĂ, magnificențe, s. f. (Livr.) Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. – Din fr. magnificence, it. magnificenza.

MAGNIFICENȚĂ s.f. Măreție, lux, fast, strălucire. [Cf. fr. magnificence, it. magnificenza, lat. magnificentia].

MAGNIFICENȚĂ s. f. grandoare, măreție, strălucire; fast, lux. (< fr. magnificence, it. magnificenza)

magnificență f. 1. caracterul celui magnific; 2. splendoare, bogăție extraordinară.

*magnificénță f., pl. e (lat. magnificentia). Măreție, strălucire: magnificența unuĭ palat, (fig.) magnificența unuĭ discurs. Calitatea de a fi glorios: magnificența unuĭ titlu.

magneficență sf vz magnificență

magneficință sf vz magnificență

magnificenție sf vz magnificență

magnifisență sf vz magnificență

manificență sf vz magnificență

manificință sf vz magnificență

magnificență (livr.) s. f., g.-d. art. magnificenței

magnificență (livr.) s. f., g.-d. art. magnificenței

magnificență s. f., g.-d. art. magnificenței; pl. magnificențe

!Magnificența Sa (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificenței Sale; pl. Magnificențele Lor

!Magnificența Voastră (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificenței Voastre

*Magnificențele Voastre loc. pr.

Magnificența sa (voastră) s. f. art. + adj.

MAGNIFICÉNȚĂ s. f. (Învechit) Calitatea a ceea ce este magnific; fast, lux, strălucire. Se săvîrși ceremonia religioasă a cununiei cu mare magnificență. FILIMON, O. I, 303, cf. ȘĂINEANU, D. U. ◊ (Rar, ca termen de adresare) Magnificența voastră. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Această paradă este mai mare decît toate alte pompe și țîrmonii magnifisențe ale tronului său. MUMULEANU, C. 9/1. A Război de magnificență = război pornit din dorința nobilimii feudale de a-și arăta luxul, bogăția, strălucirea. Războaiele italiene sînt considerate de istoricii francezi ca „războaie de magnificență”. OȚETEA, R. 154. - Pl.: magnificențe. – Și: magneficénță (NEGULICI), magneficínță (id.), manificénță (COSTINESCU, ALEXI, W.), manificínță (PONTBRIANT, D.), magnificénție (STAMATI, D.), magnifisénță s. f. - Din fr. magnificence, it. magnificenza. – Magnificenție, din lat. magnificentia.

MAGNEFICÉNȚĂ s. f. v. magnificență.

MAGNEFICÍNȚĂ s. f. v. magnificență.

MAGNIFICÉNȚIE s. f. v. magnificență.

MAGNIFISÉNȚĂ s. f. v. magnificență.

MANIFICÉNȚĂ s. f. v. magnificență.

MANIFICÍNȚĂ s. f. v. magnificență.