11 definiții pentru magnetou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETOU s. n. Mașină care transformă energia mecanică în energie electrică. Răspunse simplu că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou. REBREANU, R. II, 101. Motorul nu pornea; nu se făcea aprinderea. „A pătruns apa la magnetou!” gîndi Guju. MIHALE, O. 252. - Pl.: magnetouri. – Din fr. magnéto.

MAGNETÓU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru aprinderea carburantului la anumite motoare cu aprindere electrică. – Din fr. magnéto.

magnetou sn [At: REBREANU, R. II, 101 / Pl: ~ri / E: fr magnéto] 1 Mașină care transformă energia mecanică în energie electrică. 2 Mic generator electric cu inductoarele formate din magneți, folosit pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere.

MAGNETÓU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru producerea scânteilor electrice necesare aprinderii amestecului combustibil la motoarele cu aprindere electrică. – Din fr. magnéto.

MAGNETÓU, magnetouri, s. n. Mic generator de curent alternativ, care servește la producerea curentului necesar aprinderii carburantului la motoarele cu aprindere electrică; dispozitiv care transformă energia mecanică în energie electrică. Motorul nu pornea; nu se făcea aprinderea. «A pătruns apa la magnetou» gîndi Guju. MIHALE, O. 252. Răspunse simplu că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou; chiar acuma lucrează și se silește să-l repare. REBREANU, R. II 101.

MAGNETÓU s.n. Mic generator electric cu inductoarele formate din magneți permanenți, folosit mai ales pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. [< fr. magnéto].

MAGNETÓU s. n. generator electric dintr-un inductor cu magnet permanent, pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. (< fr. magnéto)

MAGNETÓU ~ri n. Generator electric, care generează între electrozii bujiilor descărcări electrice pentru aprinderea carburantului din cilindrii motoarelor cu ardere internă. /<fr. magnéto


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnetóu (generator electric) s. n., art. magnetóul; pl. magnetóuri

magnetóu s. n., art. magnetóul; pl. magnetóuri

Intrare: magnetou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetou
  • magnetoul
  • magnetou‑
plural
  • magnetouri
  • magnetourile
genitiv-dativ singular
  • magnetou
  • magnetoului
plural
  • magnetouri
  • magnetourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

magnetou

  • 1. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru aprinderea carburantului la anumite motoare cu aprindere electrică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Motorul nu pornea; nu se făcea aprinderea. «A pătruns apa la magnetou» gîndi Guju. MIHALE, O. 252.
      surse: DLRLC
    • Răspunse simplu că, deocamdată, nu poate scoate mașina, fiindcă are un defect de magnetou; chiar acuma lucrează și se silește să-l repare. REBREANU, R. II 101.
      surse: DLRLC

etimologie: