2 intrări

18 definiții

MAGISTRÁL, -Ă, magistrali, -e, adj. 1. Care caracterizează pe maestru (1), de maestru; p. ext. perfect, desăvârșit. 2. (Despre conducte, căi de comunicație) Principal. ♦ (Substantivat, f.) Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc. 3. (Inform.) Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. – Din (1) fr. magistral, (2) după rus. maghistral'.

MAGISTRÁL, -Ă, magistrali, -e, adj. 1. Care caracterizează pe maestru (1), de maestru; p. ext. perfect, desăvârșit. 2. (Despre conducte, căi de comunicație) Principal. ♦ (Substantivat, f.) Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc. 3. (Inform.) Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. – Din (1) fr. magistral, (2) după rus. maghistral'.

MAGISTRÁL, -Ă, magistrali, -e, adj. De maestru, obișnuit la un maestru, perfect, desăvîrșit. Lenin are meritul nepieritor de a fi făcut o analiză magistrală a imperialismului ca ultim stadiu al capitalismului, SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. ◊ (Adverbial) A completat magistral pe autor, care nici nu se putea gîndi la o mai desăvîrșită interpretă. ARDELEANU, D. 85. Ne-ar plăcea ca, în versuri așa de magistral tăiate, să ni se spună lucruri frumoase, vesele, înălțătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 465. ♦ (Rar) Specific unui magistru, de magistru. Ar fi de un nespus de mare folos ca învățătorul să-și părăsească morga magistrală și să se coboare lîngă elev. VLAHUȚĂ, O. A. 188.

MAGISTRÁLĂ, magistrale, s. f. Cale de comunicație terestră sau fluvială principală, din care derivă căile de circulație secundare.

magistrál adj. m., pl. magistráli; f. magistrálă, pl. magistrále

magistrálă s. f., g.-d. art. magistrálei; pl. magistrále

magistrál adj. m., pl. magistráli; f. sg. magistrálă, pl. magistrále

magistrálă s. f., g.-d. art. magistrálei; pl. magistrále

MAGISTRÁL adj. 1. v. perfect. 2. v. principal.

MAGISTRÁL, -Ă adj. 1. (adesea adv.) De maestru (1); perfect, extraordinar. 2. Medicament magistral (op. oficinal) = medicament care se prepară în farmacie după rețetă. [Cf. fr. magistral, lat. magistralis].

MAGISTRÁLĂ s.f. Arteră principală de comunicație. ♦ Conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor. [Cf. rus. magistrale, germ. Magistrale].

MAGISTRÁL, -Ă I. adj. 1. (și adv.) de maestru (1); perfect, desăvârșit, extraordinar. 2. (despre ton, ținută etc.) impunător, solemn. 3. (despre medicamente) care se prepară în farmacie după rețetă. II. s. f. 1. arteră principală de comunicație, rutieră, feroviară etc. ◊ conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor. 2. (inform.) grup de linii de comunicație pentru transmiterea informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. (< fr. magistral, /II/ germ. Magistrale, rus. magistrale)

MAGISTRÁL2 ~ă (~i, ~e) (despre conducte, căi de comunicație etc.) Care este cel mai important; de importanță majoră; principal; cardinal; esențial; fundamental; substanțial. /<fr. magistral

MAGISTRÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de magistru sau de maestru; propriu magistrului sau maestrului. 2) Care corespunde absolut; desăvârșit; complet; ireproșabil; perfect. /<fr. magistral

MAGISTRÁLĂ ~e f. Arteră de circulație rutieră sau feroviară de mare importanță. /<fr. magistral

magistral a. 1. de magistru: ton magistral; 2. demn de un atare: scriere magistrală.

*magistrál, -ă adj. (lat. magistralis. V. mistral). De magistru, de maestru: ton magistral. Demn de un magistru, plin de știință: discurs magistral. Suveran, deciziv [!]: pedeapsă magistrală. Medicament magistral, care se prepară atuncĭ cînd aĭ nevoĭe de el (V. oficinal). Adv. În mod magistral: a vorbi magistral.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGISTRÁL adj. 1. desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrșít. (O regie, o interpretare ~.) 2. principal. (Conductă ~.)

Intrare: magistral
magistral
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular magistral magistralul magistra magistrala
plural magistrali magistralii magistrale magistralele
genitiv-dativ singular magistral magistralului magistrale magistralei
plural magistrali magistralilor magistrale magistralelor
vocativ singular
plural
Intrare: magistrală
magistrală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular magistra magistrala
plural magistrale magistralele
genitiv-dativ singular magistrale magistralei
plural magistrale magistralelor
vocativ singular
plural