15 definiții pentru magistral

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGISTRAL, -Ă, magistrali, -e, adj. 1. Care caracterizează pe maestru (1), de maestru; p. ext. perfect, desăvârșit. 2. (Despre conducte, căi de comunicație) Principal. ♦ (Substantivat, f.) Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc. 3. (Inform.) Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. – Din (1) fr. magistral, (2) după rus. maghistral’.

MAGISTRAL, -Ă, magistrali, -e, adj. 1. Care caracterizează pe maestru (1), de maestru; p. ext. perfect, desăvârșit. 2. (Despre conducte, căi de comunicație) Principal. ♦ (Substantivat, f.) Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc. 3. (Inform.) Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. – Din (1) fr. magistral, (2) după rus. maghistral’.

magistral, ~ă [At: HASDEU, I. C. I, 147 / Pl: ~i, ~e / E: fr magistral, rs магистраль] 1 a (Rar) Care aparține magistrului (5). 2-3 a, av (D. ton, ținută atitudine etc.; și irn) Impunător. 4-5 sf, a (Înv; șîs compoziție ~ă) Medicament preparat la farmacie după rețeta prescrisă de medic. 6 a Care caracterizează pe maestru2 (12). 7 a Care aparține maestrului2 (12). 8-9 a, av (Pex) Perfect. 10 a (D. conducte, căi de comunicație etc. ) Principal. 11 sf Arteră principală de circulație rutieră, feroviară etc. 12 sf Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari.

MAGISTRAL, -Ă, magistrali, -e, adj. De maestru, obișnuit la un maestru, perfect, desăvîrșit. Lenin are meritul nepieritor de a fi făcut o analiză magistrală a imperialismului ca ultim stadiu al capitalismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. ◊ (Adverbial) A completat magistral pe autor, care nici nu se putea gîndi la o mai desăvîrșită interpretă. ARDELEANU, D. 85. Ne-ar plăcea ca, în versuri așa de magistral tăiate, să ni se spună lucruri frumoase, vesele, înălțătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 465. ♦ (Rar) Specific unui magistru, de magistru. Ar fi de un nespus de mare folos ca învățătorul să-și părăsească morga magistrală și să se coboare lîngă elev. VLAHUȚĂ, O. A. 188.

MAGISTRAL, -Ă adj. 1. (adesea adv.) De maestru (1); perfect, extraordinar. 2. Medicament magistral (op. oficinal) = medicament care se prepară în farmacie după rețetă. [Cf. fr. magistral, lat. magistralis].

MAGISTRAL, -Ă I. adj. 1. (și adv.) de maestru (1); perfect, desăvârșit, extraordinar. 2. (despre ton, ținută etc.) impunător, solemn. 3. (despre medicamente) care se prepară în farmacie după rețetă. II. s. f. 1. arteră principală de comunicație, rutieră, feroviară etc. ◊ conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor. 2. (inform.) grup de linii de comunicație pentru transmiterea informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți destinatari. (< fr. magistral, /II/ germ. Magistrale, rus. magistrale)

MAGISTRAL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de magistru sau de maestru; propriu magistrului sau maestrului. 2) Care corespunde absolut; desăvârșit; complet; ireproșabil; perfect. /<fr. magistral

MAGISTRAL2 ~ă (~i, ~e) (despre conducte, căi de comunicație etc.) Care este cel mai important; de importanță majoră; principal; cardinal; esențial; fundamental; substanțial. /<fr. magistral

magistral a. 1. de magistru: ton magistral; 2. demn de un atare: scriere magistrală.

*magistrál, -ă adj. (lat. magistralis. V. mistral). De magistru, de maestru: ton magistral. Demn de un magistru, plin de știință: discurs magistral. Suveran, deciziv: pedeapsă magistrală. Medicament magistral, care se prepară atuncĭ cînd aĭ nevoĭe de el (V. oficinal). Adv. În mod magistral: a vorbi magistral.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

magistral adj. m., pl. magistrali; f. magistra, pl. magistrale

magistral adj. m., pl. magistrali; f. magistrală, pl. magistrale

magistral adj. m., pl. magistrali; f. sg. magistrală, pl. magistrale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAGISTRAL adj. 1. v. perfect. 2. v. principal.

MAGISTRAL adj. 1. desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, ideal, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O regie, o interpretare ~.) 2. principal. (Conductă ~.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGISTRAL, -Ă adj. 1. (Rar) Al magistrului (2), de magistru. Cf. PROT.-POP., N. D., COSTINESCU. ♦ (Sens curent; despre ton, ținută, atitudine etc.; adesea peiorativ) Impunător, solemn; profesoral, doctoral. Ton magistral. MAIORESCU, CR. II, 87. Ar fi de un nespus de mare folos ca învățătorul să-și părăsească morga magistrală și să coboare lîngă elev. VLAHUȚĂ, O. A. 188. ◊ (În contexte figurate) Vasul e de aur virgin... O splendoare ca de soare răspîndește împrejur, Magistral și rece vecinie, deși viu ca un jeratic. MACEDONSKI, O. I, 151. ◊ (Învechit) Compoziție magistrală (și substantivat, f.) = medicament preparat în farmacie după o rețetă formulată de medici. Cf. COSTINESCU. 2. Care caracterizează pe maestru2 (2), de maestru; p. e x t. perfect, desăvîrșit. V. m ă i e s t r u. O literă mică schimbîndu-se într-o literă mare... a fost în stare a zăpăci o grămadă de magistrale capete. HASDEU, I. C. I, 147. Critica dădea sentințe, împărțea titluri: cutare operă e bună, cutare e rea; cutare magistrală, sublimă, genială. GHEREA, ST. CR. I, 27. Lenin are meritul nepieritor de a fi făcut o analiză magistrală a imperialismului ca ultim stadiu al capitalismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562, cf. ib. 1954, nr. 2875. Răsfoiesc file după file din neprețuitele cărți ale lui Caragiale. . . magistralele lui piese de teatru. SADOVEANU, E. 147. Teza lui de doctorat fu magistrală. T. POPOVICI, S. 6. ◊ (Adverbial) Ne-ar plăcea ca, în versuri așa de magistral tăiate, să ni se spună lucruri frumoase, vesele, înălțătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 465. A completat magistral pe autor, care nici nu se putea gîndi la o mai desăvîrșită interpretă. ARDELEANU, D. 85. 3. (Despre conducte, căi de comunicație etc.) Principal. Linie magistrală. ANTONESCU, D. Se prevede construirea unei conducte petroliere magistrale Ploiești-Constanța. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837. ♦ (Substantivat, f.) Arteră principală de comunicație rutieră, feroviară etc. Cf. IORDAN, L. R. 105. De-a lungul unor magistrale importante, rețeaua telefonică aeriană va fi înlocuită cu cabluri subterane, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837. ◊ (În contexte figurate) Nu știu De-s numai magistrala dintre vise Sau viaductul care leagă piscuri. V. ROM. iunie 1960, 10.Pl.: magistrali, -e. – Din fr. (1, 2) magistral, rus. (3) магпстраль.

Intrare: magistral
magistral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magistral
  • magistralul
  • magistralu‑
  • magistra
  • magistrala
plural
  • magistrali
  • magistralii
  • magistrale
  • magistralele
genitiv-dativ singular
  • magistral
  • magistralului
  • magistrale
  • magistralei
plural
  • magistrali
  • magistralilor
  • magistrale
  • magistralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

magistral, magistraadjectiv

  • 1. Care caracterizează pe maestru, de maestru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lenin are meritul nepieritor de a fi făcut o analiză magistrală a imperialismului ca ultim stadiu al capitalismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial A completat magistral pe autor, care nici nu se putea gîndi la o mai desăvîrșită interpretă. ARDELEANU, D. 85. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ne-ar plăcea ca, în versuri așa de magistral tăiate, să ni se spună lucruri frumoase, vesele, înălțătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 465. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Desăvârșit, extraordinar, perfect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Medicament magistral = medicament care se prepară în farmacie după rețetă. DN
    • 1.3. Despre ton, ținută etc.: impunător, solemn. MDN '00
    • 1.4. rar Specific unui magistru, de magistru. DLRLC
      • format_quote Ar fi de un nespus de mare folos ca învățătorul să-și părăsească morga magistrală și să se coboare lîngă elev. VLAHUȚĂ, O. A. 188. DLRLC
  • 2. Despre conducte, căi de comunicație: principal. DEX '09 DEX '98
    sinonime: principal
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.