maculat, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) măc~ / Pl: ~ați, ~e / E: macula] (Liv) Murdărit.

macula vt [At: NEGULICI / V: (înv) măc~ / Pzi: ~lez / E: lat maculare, fr maculer] (Liv) A murdări.

măcula v vz macula

măculat, ~ă a vz maculat

MACULA vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbîcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].

MACULA vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)

A MACULA ~ez tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer

macula (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. maculez, 3 maculează; conj. prez. 1 sg. să maculez, 3 să maculeze

macula (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculează

macula vb., ind. prez. 1 sg. maculez, 3 sg. și pl. maculează

macula (maculez, maculat), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).

MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.

MACULAT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

maculat adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

MACULA vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.

macula vb. I. tr., refl. (compl. sau sub. indică lucruri, obiecte, încăperi etc.) a (se) înnegri, a (se) jegoși, a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) păta, <rar> a (se) slini, <înv. și pop.> a (se) negri, a (se) scârnăvi, <pop.> a (se) îngăla, a (se) năclăi, a se smoli, a (se) tăvăli, a (se) terfeli, <reg.> a se caciori, a căldări, a (se) comânji, a se corfeli, a se corfoși, a (se) derveli, a (se) feșteli, a (se) lutoșa, a (se) mărdăgi, a (se) mocicoli, a (se) mocicoși, a (se) mozoli, a (se) murui, a (se) piscoli, a (se) piscoși, a (se) pricăji, a (se) slimui, a (se) sprehui¹, a (se) tămânji, a (se) târnosi², a (se) timburi, a (se) tocăni, <înv.> a (se) murdărisi, <fig.; înv. și pop. a (se) măscări¹, <vulg.> a (se) căca. Transpirația i-a maculat gulerul cămășii. Hainele i s-au maculat de la mizeria de pe șantier.

maculat -ă adj. 1 (despre lucruri, obiecte, încăperi etc.) înnegrit, jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, slinos, soios, sordid, <înv. și pop.> picat², scârnav, sleit², spurcat², <pop. și fam.> răpănos, <pop.> năclăios, năclăit, smolit, solzos, tăvălit, terfelit, zăbălos, zoios, <fam.> împuțit, păduchios, puchinos, puchios, pudos, <înv. și reg.> imălos, mazac, <reg.> dervelit, feștelit, fiiligos, lincăvit, lipos, lutos, mărdăgit, mârșav, mâșit, mâzgos, mocicoș, mozolit, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, piscoș, pogan, răpchinos, râpat, râpos², ronghioș, slimuit, soit, șiclit, tinos, <înv.> imat, scârn, smârceav, smârced, <fig.; reg.> puturos. Cămașa are gulerul maculat. De câteva zile folosește același șorț de bucătărie maculat. 2 fig. (despre memoria, amintirea, reputația etc. oamenilor) batjocorit, compromis², dezonorat, discreditat, necinstit, pângărit, profanat, <fig.> întinat, mânjit, murdărit, pătat, terfelit, <fig.; înv. și pop.> spurcat², <fig.; înv.> imat. A avut de suferit din cauza reputației lui maculate.

macula vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.

MACULAT, -Ă adj. (Rar; livresc) Cu pete, pătat. Cf. ARISTiA, PLUT. Apendicii foliolelor... palid maculați sau cam nemaculați. GRECESCU, FL. 347. Gloatele biruite aleargă acum despuiate cătră mare, ca să-și caute un refugiu și o îmbrăcăminte, după ce și-au lăsat aci cămășile maculate. ARGHEZI, c. j. 157. - Pl.: maculați, -te. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculát, -ă adj. PONTBRIANT, D. V. macula.

MACULA vb. I. T r a n z. (Rar; livresc) A păta, a murdări, a mînji. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, BARCIANU. F i g. Și-a maculat suvenirea cu ucideri, mișelii și desfrînâri. F (1867), 392. - Prez. ind.: maculez. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculá vb. I. PONTBRIANT, D. – Din lat. maculare, fr. maculer.

MĂCULÁ vb. I v. macula.

MĂCULÁT, -Ă adj. v. maculat.