maculat, ~ă a [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) măc~ / Pl: ~ați, ~e / E: macula] (Liv) Murdărit.

măculat, ~ă a vz maculat

MACULAT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

maculat adj. v. JEGOS. MÎNJIT. MURDAR. NEGRU. NESPĂLAT. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

maculat -ă adj. 1 (despre lucruri, obiecte, încăperi etc.) înnegrit, jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, slinos, soios, sordid, <înv. și pop.> picat², scârnav, sleit², spurcat², <pop. și fam.> răpănos, <pop.> năclăios, năclăit, smolit, solzos, tăvălit, terfelit, zăbălos, zoios, <fam.> împuțit, păduchios, puchinos, puchios, pudos, <înv. și reg.> imălos, mazac, <reg.> dervelit, feștelit, fiiligos, lincăvit, lipos, lutos, mărdăgit, mârșav, mâșit, mâzgos, mocicoș, mozolit, muruit, muscuros, muzgurit, perceat, piscoș, pogan, răpchinos, râpat, râpos², ronghioș, slimuit, soit, șiclit, tinos, <înv.> imat, scârn, smârceav, smârced, <fig.; reg.> puturos. Cămașa are gulerul maculat. De câteva zile folosește același șorț de bucătărie maculat. 2 fig. (despre memoria, amintirea, reputația etc. oamenilor) batjocorit, compromis², dezonorat, discreditat, necinstit, pângărit, profanat, <fig.> întinat, mânjit, murdărit, pătat, terfelit, <fig.; înv. și pop.> spurcat², <fig.; înv.> imat. A avut de suferit din cauza reputației lui maculate.

MACULAT, -Ă adj. (Rar; livresc) Cu pete, pătat. Cf. ARISTiA, PLUT. Apendicii foliolelor... palid maculați sau cam nemaculați. GRECESCU, FL. 347. Gloatele biruite aleargă acum despuiate cătră mare, ca să-și caute un refugiu și o îmbrăcăminte, după ce și-au lăsat aci cămășile maculate. ARGHEZI, c. j. 157. - Pl.: maculați, -te. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculát, -ă adj. PONTBRIANT, D. V. macula.

MĂCULÁT, -Ă adj. v. maculat.