17 definiții pentru macula

din care

Explicative DEX

MACULA, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.

MACULA, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.

macula vt [At: NEGULICI / V: (înv) măc~ / Pzi: ~lez / E: lat maculare, fr maculer] (Liv) A murdări.

MACULA vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbîcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].

MACULA vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)

A MACULA ~ez tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer

măcula v vz macula

Ortografice DOOM

macula (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. maculez, 3 maculea; conj. prez. 1 sg. să maculez, 3 să maculeze

macula (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculea

macula vb., ind. prez. 1 sg. maculez, 3 sg. și pl. maculea

Etimologice

macula (maculez, maculat), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer.Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).

Enciclopedice

MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.

Sinonime

MACULA vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

macula vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.

Tezaur

MACULA vb. I. T r a n z. (Rar; livresc) A păta, a murdări, a mînji. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, BARCIANU. F i g. Și-a maculat suvenirea cu ucideri, mișelii și desfrînâri. F (1867), 392. - Prez. ind.: maculez. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculá vb. I. PONTBRIANT, D. – Din lat. maculare, fr. maculer.

MĂCULÁ vb. I v. macula.

Intrare: macula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • macula
  • maculare
  • maculat
  • maculatu‑
  • maculând
  • maculându‑
singular plural
  • maculea
  • maculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maculez
(să)
  • maculez
  • maculam
  • maculai
  • maculasem
a II-a (tu)
  • maculezi
(să)
  • maculezi
  • maculai
  • maculași
  • maculaseși
a III-a (el, ea)
  • maculea
(să)
  • maculeze
  • macula
  • maculă
  • maculase
plural I (noi)
  • maculăm
(să)
  • maculăm
  • maculam
  • macularăm
  • maculaserăm
  • maculasem
a II-a (voi)
  • maculați
(să)
  • maculați
  • maculați
  • macularăți
  • maculaserăți
  • maculaseți
a III-a (ei, ele)
  • maculea
(să)
  • maculeze
  • maculau
  • macula
  • maculaseră
măcula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

macula, maculezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „macula” (3 clipuri)