4 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

macula vt [At: NEGULICI / V: (înv) măc~ / Pzi: ~lez / E: lat maculare, fr maculer] (Liv) A murdări.

MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.

MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.

MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].

MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)

A MACULÁ ~éz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer

maculă [At: DOSOFTEI, MOL. 93 / V: ~colă, (nob) măc~ / Pl: ~le / E: lat macula, fr macule] 1 (Înv) Pată pe discul soarelui, pe lună etc. 2 Pată pe corpul omului, care trădează disfuncția unui organ. 3 Pată pe un organ vegetal. 4 Germene fecundat din oul păsărilor Si: (pop) bănuț.

MÁCULĂ, macule, s. f. (Livresc) Pată. Între unul și altul este diversitate d-opiniune asupra mijloacelor fără a se atribui veriunuia din ei macula de nesinceritate. GHICA, A. 765.

MÁCULĂ s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule].

MÁCULĂ s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ◊ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maculá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculeáză

maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. și pl. maculeáză

máculă (înv.) s. f., g.-d. art. máculei; pl. mácule

máculă s. f., g.-d. art. máculei; pl. mácule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MACULÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

macula vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.

arată toate definițiile

Intrare: macula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • macula
  • maculare
  • maculat
  • maculatu‑
  • maculând
  • maculându‑
singular plural
  • maculea
  • maculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maculez
(să)
  • maculez
  • maculam
  • maculai
  • maculasem
a II-a (tu)
  • maculezi
(să)
  • maculezi
  • maculai
  • maculași
  • maculaseși
a III-a (el, ea)
  • maculea
(să)
  • maculeze
  • macula
  • maculă
  • maculase
plural I (noi)
  • maculăm
(să)
  • maculăm
  • maculam
  • macularăm
  • maculaserăm
  • maculasem
a II-a (voi)
  • maculați
(să)
  • maculați
  • maculați
  • macularăți
  • maculaserăți
  • maculaseți
a III-a (ei, ele)
  • maculea
(să)
  • maculeze
  • maculau
  • macula
  • maculaseră
Intrare: maculă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maculă
  • macula
plural
  • macule
  • maculele
genitiv-dativ singular
  • macule
  • maculei
plural
  • macule
  • maculelor
vocativ singular
plural
Intrare: măcula
măcula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măculă
măculă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)