maculă [At: DOSOFTEI, MOL. 93 / V: ~colă, (nob) măc~ / Pl: ~le / E: lat macula, fr macule] 1 (Înv) Pată pe discul soarelui, pe lună etc. 2 Pată pe corpul omului, care trădează disfuncția unui organ. 3 Pată pe un organ vegetal. 4 Germene fecundat din oul păsărilor Si: (pop) bănuț.

MACULĂ, macule, s. f. (Livresc) Pată. Între unul și altul este diversitate d-opiniune asupra mijloacelor fără a se atribui veriunuia din ei macula de nesinceritate. GHICA, A. 765.

MACULĂ s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule].

MACULĂ s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ◊ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula)

macolă sf vz maculă

măculă sf vz maculă

maculă s. f., g.-d. art. maculei; pl. macule

maculă (înv.) s. f., g.-d. art. maculei; pl. macule

maculă s. f., g.-d. art. maculei; pl. macule

MACULĂ s. v. pată.

maculă s. v. PATĂ.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.

MACULĂ s. f. (Învechit) Pată pe discul soarelui, pe lună etc. Maculele cele întunecate din lună. ȘINCAI, ÎNV. 146. De se va cerca soarele cu telescopiu, se află într-însu niște pete negre cu o formă neregulată. . . petele aceste se numesc. . . macule solare (Maculae solares). SIBINEANU, C. 36/10. Macole, pete sorești. UNIVERSUL (1846), 25, cf. COSTINESCU. ♦ Pată pe corpul omului (care afectează funcția unui organ). [Petele] luminii ochilor, macule cornee. EPISCUPESCU, PRACTICA 129/5. Macule (pete) de piele. CORNEA, E. I, 144/16, cf. NEGULICI, ARISTIA, PLUT., BARCiANU. ◊ F i g. Fără prihană, fără oc[ar]ă, fără maculă. DOSOFTEI, MOL. 93. Diversitate d-opiniune. . . poate fi fără a se atribui veriunuia din ei macula de nesinceritate. ap. GHICA, A. 765. ♦ Pată pe un organ vegetal. Apendicii. . . sînt membranoși, fără maculă. GRECESCU, FL. 347. ♦ S p e c. Germenele fecundat din oul păsărilor; bănuț. Pe loc după fructificație pier din ou atît vesicula, cît și macula germinativă. POLIZU, P. 202/4. - Pl.: macule. – Și: macolă, (neobișnuit) măculă (PONTBRIANT, D.) S. f. - Din lat. macula, fr. macule.

MÁCOLĂ s. f. v. maculă.

MĂCULĂ s. f. v. maculă.