2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mătrășit, ~ă a [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~iți, ~e / E: mătrăși] (Mun) 1 Cheltuit. 2 Ascuns. 3 Omorât. 4 De care cineva s-a descotorosit. 5 (Fam) Care a fost concediat la intervenția unei persoane cu rang înalt.

mătrăși [At: ALECSANDRI, T. 604 / V: (reg) matreși, motroși, motroci, (cscj) ~ăsa / Pzi: esc / E: cf srb potrožiti „a cheltui, a consuma”] 1 vt (Reg; c. i. averi, bani, lucruri) A cheltui risipind. 2 vt A distruge. 3 vt (Trs) A călca în picioare. 4 vt (Trs) A mototoli (1). 5 vt (Trs) A utiliza ceva. 6 vt (Reg) A face să dispară (pe furiș, în grabă) Si: a ascunde, a dosi. 7 vt (Olt) A fura. 8 vt (Fam) A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare sau plictisitoare Si: a alunga, a goni, a se descotorosi. 9 (Pop; șîe a ~ din lumea asta) A ucide. 10-11 vt (Fam) (A concedia sau) a face să fie concediat, mutat, transferat. 12 vr A pleca în grabă și cam fără voie Si: (fam) a se căra, a se cărăbăni.

motroci v vz mătrăși

motroși2 v vz mătrăși

MĂTRĂȘÍ, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare; a alunga, a goni. ◊ Expr. A mătrăși din lumea asta = a ucide. ♦ Refl. A pleca (în grabă și cam fără voie); a se cărăbăni, a se căra. ♦ A concedia sau a muta, a transfera pe cineva. 2. A cheltui, a risipi, a irosi bunuri materiale. – Cf. sb. potrošiti.

MĂTRĂȘÍ, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) 1. A îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare; a alunga, a goni. ◊ Expr. A mătrăși din lumea asta = a ucide. ♦ Refl. A pleca (în grabă și cam fără voie); a se cărăbăni, a se căra. ♦ A concedia sau a muta, a transfera pe cineva. 2. A cheltui, a risipi, a irosi bunuri materiale. – Cf. scr. potrošiti.

MĂTRĂȘÍ, mătrășesc, vb. IV. Tranz. (Popular, cu privire la oameni) 1. A goni, a alunga, a da afară. Cît aș fi... de ferice, De-aș putea s-o mătrășesc! ALECSANDRI, T. 604. ◊ Fig. De demult erai tu mătrășit din lumea asta. CREANGĂ, P. 324. 2. (Cu privire la bunuri materiale) A cheltui, a risipi, a irosi. După ce au mătrășit ei toate acestea... au vrut să fure altaceva, ca să aibă ce să mănînce. SBIERA, P. 262.

A SE MĂTRĂȘÍ mă ~ésc intranz. fam. A pleca în grabă și fără voie; a se cărăbăni; a se căra. /cf. sb. potrošiti

A MĂTRĂȘÍ ~ésc tranz. fam. 1) (persoane nedorite) A îndepărta în mod forțat și obraznic; a da afară; a sili să plece; a alunga; a goni; a izgoni; a fugări. 2) A face să se mătrășească. 3) (oameni, animale, plante, așezări etc.) A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi; a distruge. /cf. sb. potrošiti

mătrășì v. Mold. fam. a expedia: de mult erai tu mătrășit din lumea asta CR. [Origină necunoscută].

mătrășésc (est) și motroșésc (vest) v. tr. (vsl. sîrb. po-trošiti, a cheltui mult, a risipi, a consuma; trošiti, a fărămiți. P. schimbarea luĭ p în m, cp. cu posac-mosac ș. a.). Fam. Expediez, fac să dispară, consum, cheltuĭesc, mănînc, pap: a mătrăși niște banĭ, un om (a-l ucide saŭ a-l depărta), o casă (vînzînd-o și cheltuind baniĭ). – În Șez. 32, 107, motr- (Suc.), acoper.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mătrășí (a ~) (pop., fam.) (mă-tră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătrășésc, imperf. 3 sg. mătrășeá; conj. prez. 3 să mătrășeáscă

mătrășí vb. (sil.-tră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mătrășésc, imperf. 3 sg. mătrășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mătrășeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂTRĂȘÍ vb. v. alunga, arunca, asasina, ascunde, azvârli, căra, cheltui, concedia, depărta, dosi, fugi, goni, irosi, izgoni, împrăștia, îndepărta, mistui, omorî, prăpădi, risipi, scoate, suprima, ucide, zvârli.

mătrăși vb. v. ALUNGA. ARUNCA. ASASINA. ASCUNDE. AZVÎRLI. CĂRA. CHELTUI. CONCEDIA. DEPĂRTA. DOSI. FUGI. GONI. IROSI. IZGONI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDEPĂRTA. MISTUI. OMORÎ. PRĂPĂDI. RISIPI. SCOATE. SUPRIMA. UCIDE. ZVÎRLI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mătrășí, mătrășesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A cheltui, a consuma, a risipi (bani, averi). 2. A distruge. 3. A îndepărta pe cineva. – Din srb. potrošiti „a cheltui, a risipi, a consuma” (Scriban, DEX, MDA).

mătrășí, -esc, vb. tranz. – 1. A cheltui, a consuma, a risipi (bani, averi). 2. A distruge. 3. A îndepărta pe cineva. – Din srb. potrošiti „a cheltui” (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mătrăși, mătrășesc v. t. 1. a îndepărta o persoană a cărei prezență este supărătoare; a goni, a alunga 2. a ucide 3. a scăpa de un obiect nefolositor

Intrare: mătrășit
mătrășit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătrășit
  • mătrășitul
  • mătrășitu‑
  • mătrăși
  • mătrășita
plural
  • mătrășiți
  • mătrășiții
  • mătrășite
  • mătrășitele
genitiv-dativ singular
  • mătrășit
  • mătrășitului
  • mătrășite
  • mătrășitei
plural
  • mătrășiți
  • mătrășiților
  • mătrășite
  • mătrășitelor
vocativ singular
plural
mătrășire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătrășire
  • mătrășirea
plural
  • mătrășiri
  • mătrășirile
genitiv-dativ singular
  • mătrășiri
  • mătrășirii
plural
  • mătrășiri
  • mătrășirilor
vocativ singular
plural
Intrare: mătrăși
  • silabație: -tră-
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mătrăși
  • mătrășire
  • mătrășit
  • mătrășitu‑
  • mătrășind
  • mătrășindu‑
singular plural
  • mătrășește
  • mătrășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mătrășesc
(să)
  • mătrășesc
  • mătrășeam
  • mătrășii
  • mătrășisem
a II-a (tu)
  • mătrășești
(să)
  • mătrășești
  • mătrășeai
  • mătrășiși
  • mătrășiseși
a III-a (el, ea)
  • mătrășește
(să)
  • mătrășească
  • mătrășea
  • mătrăși
  • mătrășise
plural I (noi)
  • mătrășim
(să)
  • mătrășim
  • mătrășeam
  • mătrășirăm
  • mătrășiserăm
  • mătrășisem
a II-a (voi)
  • mătrășiți
(să)
  • mătrășiți
  • mătrășeați
  • mătrășirăți
  • mătrășiserăți
  • mătrășiseți
a III-a (ei, ele)
  • mătrășesc
(să)
  • mătrășească
  • mătrășeau
  • mătrăși
  • mătrășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)