16 definiții pentru mătcălău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂTCĂLẮU s. m. (Reg.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paște, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. [Var.: mâtcălắu s. m.] – Din magh. mátkáló.

mătcălău2 sn vz mâtcălău

mătcălău1 ssg [At: MARIAN, S. R. III, 189, 190 / V: mât~, ~leu / E: mg mátkálό] 1 (Ban; Olt) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paști, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce Si: (reg) însorțit, însoroțit, însurăție, înfărtățit, înfărtăție, pastele mic. 2 Copac sub care se adună tinerii cu prilejul mătcălăului (1). corectată

MĂTCĂLẮU s. m. (Reg.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paști, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. [Var.: mâtcălắu s. n.] – Din magh. mátkáló.

mătcălău n. Tr. linguroiu de mestecat. [Tras din mătcă].

mătcălău n. sărbătoare bănățeană ce cade după Paște numită și înfărtățit: se adună fete și flăcăi, schimbă ouă roșii și zic că s’au făcut frați de cruce, iar fetele mătcuțe. [Ung. MATKA, iubită, logodnică].

MÂTCĂLẮU s. m. v. mătcălău.

mâtcălău1 sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: măt~ / Pl: ? / E: mâtcă + -ălău] (Reg) Lingură mare cu care se mestecă în căldare magiunul când se fierbe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mătcălău (reg.) s. m., art. mătcălăul

mătcălău s. m., art. mătcălăul

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂTCĂLĂU s. (reg.) înfărtăție, înfârtățit, însorțit, însurăție, paștelemic. (~ este o sărbătoare populară.)

*MĂTCĂLĂU s. (reg.) înfărtăție, înfîrtățit, însorțit, însurăție, paștele-mic. (~ este o sărbătoare populară.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mătcălăul, obicei de primăvară din Banat și Transilvania. Constă dintr-un ceremonial de legare a prieteniei mai ales între fete, după care își spun „matcă”, „soră (surată)”, „văruică”, atașament care se păstrează până la sfârșitul vieții. Ritualul este însoțit de cântece specifice și de joc*.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂTCĂLĂU1 subst. sg. (Ban. și prin Olt.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după paști, cînd băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce ; (regional) paștele mic, însorțit, însoroțit, însurăție, ínfírtățit, înfărtăție. Cf. MARIAN, S. R. III, 189,190, GR. BĂN. 194, VÎRCOL, M. 87, ARH. FOLK. III, 151. ♦ Nume dat copacului sub care se adună tinerii cu acest prilej. L. COSTIN, GR. BĂN. 135. - Și: mîtcăláu (ARH. FOLK. III, 151, VÎRCOL, M. 87, GR. BĂN. 194), mătcăléu (BARCIANU, ALEXI, W.) subst. sg. – Din magh. mátkáló.

MĂTCĂLĂU2 s. n. v. mîtcălău.

Intrare: mătcălău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătcălău
  • mătcălăul
  • mătcălău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mătcălău
  • mătcălăului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâtcălău
  • mâtcălăul
  • mâtcălău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mâtcălău
  • mâtcălăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mătcălăusubstantiv masculin

  • 1. regional Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paște, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.