5 definiții pentru mâtcălău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mâtcălău1 sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: măt~ / Pl: ? / E: mâtcă + -ălău] (Reg) Lingură mare cu care se mestecă în căldare magiunul când se fierbe.
mătcălău2 sn vz mâtcălău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂTCĂLĂU2 s. n. v. mîtcălău.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎTCĂLĂU2 subst. sg. v. mătcălău1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎTCĂLĂU1 s. n.. (Regional) Lingură mare cu care se mestecă în căldare magiunul cînd se fierbe. Cf. ȘĂINEANU, D. U., PAMFILE, I. C. 23, VICIU, GL. – Pl.: ? – Și: mătcălău s.n. PAMFILE, I. C. 23. – Mîtcă + suf. -ălău.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mâtcălău
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)