MĂTCĂLĂU s. m. (Reg.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paște, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. [Var.: mâtcălău s. m.] – Din magh. mátkáló.

mătcălău¹ ssg [At: MARIAN, S. R. III, 189, 190 / V: mât~, ~leu / E: mg mátkálό] 1 (Ban; Olt) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paști, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce Si: (reg) însorțit, însoroțit, însurăție, înfărtățit, înfărtăție, pastele mic. 2 Copac sub care se adună tinerii cu prilejul mătcălăului (1). corectat(ă)

MĂTCĂLĂU s. m. (Reg.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după Paști, când băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce. [Var.: mâtcălău s. n.] – Din magh. mátkáló.

mătcălău n. Tr. linguroiu de mestecat. [Tras din mătcă].

mătcălău n. sărbătoare bănățeană ce cade după Paște numită și înfărtățit: se adună fete și flăcăi, schimbă ouă roșii și zic că s’au făcut frați de cruce, iar fetele mătcuțe. [Ung. MATKA, iubită, logodnică].

mătcăleu ssg vz mătcălău¹ corectat(ă)

mâtcălău² s vz mătcălău

mătcălău (reg.) s. m., art. mătcălăul

mătcălău (reg.) s. m., art. mătcălăul

mătcălău s. m., art. mătcălăul

MĂTCĂLĂU s. (reg.) înfărtăție, înfârtățit, însorțit, însurăție, paștelemic. (~ este o sărbătoare populară.)

*MĂTCĂLĂU s. (reg.) înfărtăție, înfîrtățit, însorțit, însurăție, paștele-mic. (~ este o sărbătoare populară.)

mătcălăul, obicei de primăvară din Banat și Transilvania. Constă dintr-un ceremonial de legare a prieteniei mai ales între fete, după care își spun „matcă”, „soră (surată)”, „văruică”, atașament care se păstrează până la sfârșitul vieții. Ritualul este însoțit de cântece specifice și de joc*.

MĂTCĂLĂU¹ subst. sg. (Ban. și prin Olt.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după paști, cînd băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce ; (regional) paștele mic, însorțit, însoroțit, însurăție, ínfírtățit, înfărtăție. Cf. MARIAN, S. R. III, 189,190, GR. BĂN. 194, VÎRCOL, M. 87, ARH. FOLK. III, 151. ♦ Nume dat copacului sub care se adună tinerii cu acest prilej. L. COSTIN, GR. BĂN. 135. - Și: mîtcăláu (ARH. FOLK. III, 151, VÎRCOL, M. 87, GR. BĂN. 194), mătcăléu (BARCIANU, ALEXI, W.) subst. sg. – Din magh. mátkáló.

MĂTCĂLÉU subst. sg. v. mătcălău¹.