MĂTCĂLĂU¹ subst. sg. (Ban. și prin Olt.) Sărbătoare populară care se ține într-una din zilele de după paști, cînd băieții și fetele se adună pentru a schimba între ei ouă roșii și a se prinde frați sau surori de cruce ; (regional) paștele mic, însorțit, însoroțit, însurăție, ínfírtățit, înfărtăție. Cf. MARIAN, S. R. III, 189,190, GR. BĂN. 194, VÎRCOL, M. 87, ARH. FOLK. III, 151. ♦ Nume dat copacului sub care se adună tinerii cu acest prilej. L. COSTIN, GR. BĂN. 135. - Și: mîtcăláu (ARH. FOLK. III, 151, VÎRCOL, M. 87, GR. BĂN. 194), mătcăléu (BARCIANU, ALEXI, W.) subst. sg. – Din magh. mátkáló.