măsluire² sf [At: ȘEZ. VI, 134 / Pl: ~ri / E: maslu] (Bis) Ungere cu mir în cadrul maslului.

măsluire¹ sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: măslui] 1 Punere a unor semne de recunoaștere pe cărțile de joc sau aranjare a lor cu scopul de a câștiga jocul Si: măsluială (1). 2 (Pex) Falsificare.

MĂSLUIRE, măsluiri, s. f. Acțiunea de a măslui și rezultatul ei; fig. falsificare. O astfel de măsluire a oracolului n-ar rezolva nimic. C. PETRESCU, C. V. 41.

MĂSLUI, măsluiesc, vb. IV. Tranz. A face semne pe cărțile de joc pentru a le recunoaște sau a le aranja astfel încât să înșele pe ceilalți jucători și să câștige. ♦ P. gener. A falsifica, a trișa. – Maslă + suf. -ui.

măslui vt [At: ALECSANDRI, T. 21 / Pzi: ~esc / E: maslă] 1 A face semne de recunoaștere pe cărțile de joc sau a le aranja în scopul de a câștiga jocul. 2 (Pex) A falsifica.

MĂSLUI, măsluiesc, vb. IV. Tranz. A face semne pe cărțile de joc pentru a le recunoaște sau a le aranja astfel încât să înșele pe ceilalți jucători și să câștige. ♦ P. gener. A falsifica, a trișa. – Probabil maslă + suf. -ui.

MĂSLUI, măsluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A folosi cărți de joc însemnate sau falsificate, pentru a înșela pe ceilalți în timpul jocului. V. trișa. 2. Fig. A falsifica. M-au rugat să ascund niște registre. Bugetul era măsluit. DEMETRIUS, C. 67. Cuconul îi dus la curte pentru ca să măsluiască alegerile deputaților. ALECSANDRI, T. 1357.

A MĂSLUI ~iesc tranz. 1) (cărțile de joc) A prevedea cu anumite semne sau a aranja într-un fel nepermis (cu scopul de a înșela pe ceilalți jucători). 2) fig. A denatura în mod intenționat, prezentând drept veritabil. /maslă + suf. ~ui

măsluì v. 1. a pregăti cărțile de joc spre a înșela; 2. fig. a falsifica: să măsluiască alegerea deputaților AL. [V. maslă].

măsluĭésc v. tr. (d. maslă). Pregătesc cărțile de joc amestecîndu-le și descîntîndu-le (fermecîndu-le în ainte de a începe să ghicesc). Așez cărțile de joc saŭ le fac vre-un semn ca să cîștig eŭ cînd voĭ juca. Fig. Falsific: a măslui o alegere. V. șuier.

măsluire s. f., g.-d. art. măsluirii; pl. măsluiri

măsluire s. f., g.-d. art. măsluirii; pl. măsluiri

măsluire s. f., g.-d. art. măsluirii; pl. măsluiri

măslui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măsluiesc, 3 sg. măsluiește, imperf. 1 măsluiam; conj. prez. 1 sg. să măsluiesc, 3 să măsluiască

măslui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măsluiesc, imperf. 3 sg. măsluia; conj. prez. 3 să măsluiască

măslui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măsluiesc, imperf. 3 sg. măsluia; conj. prez. 3 sg. și pl. măsluiască

măsluesc, -uiască 3 conj.

MĂSLUIRE s. v. falsificare.

MĂSLUIRE s. falsificare, măsluială, măsluit. (~ alegerilor.)

MĂSLUI vb. v. falsifica.

MĂSLUI vb. a falsifica. (A ~ alegerile.)

MĂSLUIRE¹ s. f. Acțiunea de a m ă s l u i. 1. Cf. m ă s l u i (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT. D., DDRF. 2. Cf. m ă s l u i (2). O astfel de măsluire a oracolului n-ar rezolva nimic. C. PETRESCU, V. 41, cf. BOGZA, A. Î. 568. – Pl.: măsluiri. – V. măslui.

MĂSLUIRE² s. f. (Bis.) Ungere cu mir în cadrul maslului. Creștinii din loc. . . îl rugară. . . pentru dezlegarea și măsluirea unei femei ce trăgea de moarte. ȘEZ. VI, 134. - De la maslu.

MĂSLUI vb. IV. Tranz. 1. A face semne de recunoaștere pe cărțile de joc sau a le aranja în scopul de a cîștiga jocul. V. t r i ș a. Mai poftim și cărți de joc Măsluite pe noroc. ALECSANDRI, T. 21, cf. 457. La ridicarea cortinii se vede Nicolaie măsluind cărți de joc pe o masă. PR. DRAM. 275. 2. P. e x t. A ticlui, a falsifica. Cuconul îi dus la curte pentru ca să măsluiascâ alegerile. ALECSANDRI, T. 1 357. Acum mergem la datoria noastră. . . aici treburile au fost măsluite. SADOVEANU, M. C. 205. Pînă la urmă fotograful izbuti să măsluiascâ o poză, umbrind chipurile prea dușmănoase. V. ROM. martie 1 958, 30, cf. februarie 1 954, 21. - Prez. ind.: măsluiesc. – De la maslă.