7 definiții pentru măselar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSELÁR, măselari, s. m. (Reg.) 1. (Bot.) Măselariță. 2. Nume dat diferitelor părți ale unor obiecte sau unelte. – Din măsea + suf. -ar.

MĂSELÁR, măselari, s. m. (Reg.) 1. (Bot.) Măselariță. 2. Nume dat diferitelor părți ale unor obiecte sau unelte. – Din măsea + suf. -ar.

măselar sm [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 559 / Pl: ~i / E: măsele (pll măsea) + -ar] 1 (Bot) Măselariță (1) (Hyoscyamus niger) 2 (Îe) (Parcă) a mâncat ~ Parcă e nebun. 3 (Bot; reg) Dinte (13) al calului. 4 Măsea (29) a coasei. 5 Verigă de fier în care se bagă măseaua coasei. 6 Stinghie la grapă. 7 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape, probabil roata cu măsele.

măselár m. (d. măsele). Numele pop. al luniĭ Aŭgust (Rar.) Măselariță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măselár (plantă) (reg.) s. m., pl. măselári

măselár (bot.) s. m., pl. măselári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂSELÁR s. v. ciumăfaie, laur, măselariță, sunătoare.

măselar s. v. CIUMĂFAIE. LAUR. MĂSELARIȚĂ. SUNĂTOARE.

Intrare: măselar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măselar
  • măselarul
  • măselaru‑
plural
  • măselari
  • măselarii
genitiv-dativ singular
  • măselar
  • măselarului
plural
  • măselari
  • măselarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măselar regional

etimologie:

  • măsea + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98