12 definiții pentru măscărici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măscărici smi [At: MOXA, 356/35 / E: măscări1 + -ici] 1 Persoană angajată la curțile domnitorilor sau ale boierilor, pentru a-i distra prin gesturi, glume, adesea necuviincioase etc. Și: bufon, (înv) măscăreț (1), mascaragiu (1), soitar, (îvr) măscăraci Vz ciuf 2 Personaj comic în reprezentațiile de circ, la diferite serbări populare etc. Și: clovn, paiață, saltimbanc, (înv) mâniac. 3 (Dep) Actor lipsit de talent. 4 (Dep) Om neserios, ridicol etc.

MĂSCĂRÍCI, măscărici, s. m. 1. Actor de comedie în teatrul popular (de circ, de bâlci etc.), care execută și numere de acrobație, muzicale, de dresură etc.; saltimbanc, paiață, clovn. ♦ Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol. 2. (În Evul Mediu) Persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența; bufon. – Măscări + suf. -ici.

MĂSCĂRÍCI, măscărici, s. m. 1. Actor de comedie în teatrul popular (de circ, de bâlci etc.) care execută și numere de acrobație, muzicale, de dresură etc.; saltimbanc, paiață, clovn. ♦ Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol. 2. (În evul mediu) Persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența; bufon. – Măscări + suf. -ici.

MĂSCĂRÍCI, măscărici, s. m. Personaj de pe lîngă curțile domnitorilor sau marilor boieri, care căuta să provoace rîsul celor din jur, spunînd glume, făcînd ghidușii etc.; bufon. Acesta era și măscăriciul lui Bacus; și nimeni nu scăpa fără să-i atîrne de coadă aeest[ui] Silen cîte vrun ponos. ISPIRESCU, U. 104. ♦ Personaj comic în reprezentațiile de bîlci; saltimbanc, clovn. Un copil:.. în cap un cilindru turtitface caraghiozlîcuri. Este un mititel măscărici. CARAGIALE, O. I 301.

MĂSCĂRÍCI ~ m. 1) Actor de circ sau de bâlci, care prezintă exerciții acrobatice ușoare; paiață; saltimbanc. 2) Personaj comic, angajat la curțile medievale să distreze un suveran sau un senior cu diferite glume și caraghioslâcuri; bufon. /a măscări + suf. ~ici

măscărícĭ m., pl. tot așa (d. mascara). Vechĭ. Bufon, paĭaț, clown. Azĭ. Fig. Om neserios.

măscăriciu m. caraghios, farsor: învârtelile și strâmbăturile pehlivanilor și măscăricilor domnești FIL. [Tras din mascara].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măscăríci s. m., pl. măscăríci

măscăríci s. m., pl. măscăríci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂSCĂRÍCI s. 1. v. clovn. 2. v. bufon.

MĂSCĂRICI s. 1. clovn, paiață, saltimbanc. (~ la circ.) 2. bufon, paiață, (rar) nebun, (înv.) cabaz, caraghioz, mascara, mascaragiu, măscăraci, măscăreț, soitar, (franțuzism înv.) baladin, (înv., în Mold.) ghiduș. (~ la curtea unui suveran medieval.)

Intrare: măscărici
măscărici substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măscărici
  • măscăriciul
  • măscăriciu‑
plural
  • măscărici
  • măscăricii
genitiv-dativ singular
  • măscărici
  • măscăriciului
plural
  • măscărici
  • măscăricilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)