Definiția cu ID-ul 917813:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂSCĂRICI, măscărici, s. m. Personaj de pe lîngă curțile domnitorilor sau marilor boieri, care căuta să provoace rîsul celor din jur, spunînd glume, făcînd ghidușii etc.; bufon. Acesta era și măscăriciul lui Bacus; și nimeni nu scăpa fără să-i atîrne de coadă acest[ui] Silen cîte vrun ponos. ISPIRESCU, U. 104. ♦ Personaj comic în reprezentațiile de bîlci; saltimbanc, clovn. Un copil... în cap un cilindru turtitface caraghiozlîcuri. Este un mititel măscărici. CARAGIALE, O. I 301.