măscărici smi [At: MOXA, 356/35 / E: măscări¹ + -ici] 1 Persoană angajată la curțile domnitorilor sau ale boierilor, pentru a-i distra prin gesturi, glume, adesea necuviincioase etc. Si: bufon, (înv) măscăreț (1), mascaragiu (1), soitar, (îvr) măscăraci Vz ciuf 2 Personaj comic în reprezentațiile de circ, la diferite serbări populare etc. Si: clovn, paiață, saltimbanc, (înv) mâniac. 3 (Dep) Actor lipsit de talent. 4 (Dep) Om neserios, ridicol etc.