10 definiții pentru măritiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRITÍȘ, măritișuri, s. n. Măritat1. – Mărita + suf. -iș.

MĂRITÍȘ, măritișuri, s. n. Măritat1. – Mărita + suf. -iș.

măritiș sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~uri / E: mărita + -iș] 1 Măritat1 (1). 2 (Reg; îs) Ladă de ~ Ladă în care se pune zestrea miresei Si: lada miresei.

MĂRITÍȘ, măritișuri, s. n. Căsătorie a femeilor. Nu mă prea gîndeam eu la măritiș. Inima mea dormea încă, cum dormea și conștiința mea despre lume. VLAHUȚĂ. O. A. II 62. Tatăl Marioarei se opunea la asemenea măritiș. BOLINTINEANU, O. 383. Nu-ți învoiește măritișul cu o rudenie. NEGRUZZI, S. I 242.

MĂRITÍȘ ~uri n. Căsătorie a unei fete. /a mărita + suf. ~iș

măritíș n., pl. urĭ. Căsătoria uneĭ fete, măritare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măritíș s. n., pl. măritíșuri

măritíș s. n., pl. măritíșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRITÍȘ s. căsătorie, măritat, (rar) măritare, (pop.) mărit. (~ul unei femei.)

MĂRITIȘ s. căsătorie, măritat, (rar) măritare, (pop.) mărit. (~ unei femei.)

Intrare: măritiș
măritiș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măritiș
  • măritișul
  • măritișu‑
plural
  • măritișuri
  • măritișurile
genitiv-dativ singular
  • măritiș
  • măritișului
plural
  • măritișuri
  • măritișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măritiș

etimologie:

  • Mărita + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09