2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări1 și rezultatul ei; mărit3. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări1.

mărire sf [At: PSALT. 313 / Pl: ~ri / E: mări1] 1 (Dimensional) Extindere, lărgire a unei suprafețe, a unui volum etc. Si: mărit3 (1). 2 (Înv) Mărime (1). 3 (Spc) Operație care constă în realizarea unei copii fotografice pozitive sau a unei fotografii mai mari decât negativul, cu ajutorul aparatului de mărit Si: mărit3 (2). 4 (Îvr; îs) ~ trupului Statură. 5 (Csn) Creștere a numărului, sporire a cantității Si: mărit3 (3). 6 Dezvoltare. 7 Amploare. 8 Punct culminant. 9 (Rar; cu sens calitativ) Lucru important, faptă demnă de reținut. 10 (Înv) Mărime (5). 11 (Înv) Atotputernicie. 12 Ridicare la o situație socială înaltă. 13 Loc de frunte într-o anumită ierarhie socială. 14 Rang. 15 Autoritate. 16 (Ccr; mpl; irn) Persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială Si: cârmuitor, conducător, fruntaș, mărime (8), (Trs) măreață. 17 (îrg; cu aps sau ppr) Mărie1 (5). 18 Grandoare. 19 Glorie. 20 Faimă. 21 (Bis) Slavă. 22 (Îlv) A da (sau a face) ~ (cuiva) A preamări. 23 (Îvp) Mândrie.

MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări1 și rezultatul ei; mărit. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări1.

MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări; creștere în dimensiuni, sporire, majorare numerică (sau cantitativă). ♦ Operație de obținere a unei copii fotografice pozitive mai mare decît negativul, cu ajutorul unui aparat special. ♦ Reprezentarea la o scară mai mare a unui desen, a unui plan sau a unei hărți. ♦ (Fiz.) Raport între o dimensiune liniară a unei imagini produse de un sistem optic și dimensiunea liniară corespunzătoare a obiectului respectiv. 2. Fig. Glorie, măreție, splendoare, grandoare, strălucire. O, eroi, care-n trecutul de măriri vă adumbriseți! EMINESCU, O. I 149. Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie, O, Moldovo! țeară mîndră! ALECSANDRI, P. A. 72. Armata Moldovei, în zilele măririi sale, se urca la patruzeci mii moldoveni și patrusprezece mii străini. BĂLCESCU, O. I 118. ♦ Putere, tărie, autoritate. Bietul domn! Mare a fost... că de mărirea lui nu mai sufla nici un boier. DELAVRANCEA, A. 54. 3. (Ieșit din uz; în legătură cu un adjectiv posesiv) Termen de reverență pentru domnitori, înalții demnitari etc.; mărie. V. înălțime. Această ambasadă fu vesel primită de mărirea-sa. BĂLCESCU, O. II 266

mărire f. 1. acțiunea de a (se) mări: mărirea averii; 2. mijloc de a (se) mări;. 3. demnități, onoruri: împins de pofta măririi AL.; 4. fig. mândrie; apoi cu mărire astfel le vorbește BOL.; 5. glorie: mărire ție, Doamne!

măríre f. (d. măresc). Acțiunea de a saŭ de a se mări: mărirea veniturilor. Glorie, demnitățĭ, onorurĭ: pofta de mărire. Rar. Mîndrie. Mărire ție Doamne! Fiĭ lăudat (glorios), Doamne! (Te deum laudamus).

MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.

MĂRÍ1, măresc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. ♦ Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz. și refl. A (se) prelungi în timp. 5. Tranz. A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva. 6. Refl. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se făli, a se mândri. – Din mare1.

mări1 [At: PSALT. HUR. 111V/17 / Pzi: ~resc / E: mare1] (îoc a micșora) 1-2 vrt (Cu sens dimensional, uneori cumulând și ideea de cantitate) (A deveni sau) a face mai mare1 (1). 3 vr (D. ființe) A se face mai mare1 (24) Si: a crește. 4-5 vrt (Cu sens durativ) (A crește sau) a face să crească în timp. 6-7 vrt (Csn) A (se) face mai mare1 (39) Si: a crește, a spori. 8-9 vtr (Csn) (Spc) A crește ca număr, ca plafon Si: a (se) înmulți. 10 vt (Îoc a scădea) A ridica. 11-12 vtr A (se) intensifica. 13 vt A da cinstea, considerația cuvenită Si: a glorifica, a preamări, a proslăvi. 14 vr (Îvp) A se îngâmfa.

MĂRÍ2, măresc, vb. IV. 1. Refl. A-și spori dimensiunile, a crește, a deveni mai mare. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I 152. Pînă-s mere mititele Stau în creangă cu putere; Iară dacă se măresc Oamenii le-agrămădesc! HODOȘ, P. P. 71. ♦ A se înmulți ca număr, a crește în număr, a spori. Pe măsură ce treceau prin inima satului, prin «centru», ceata se mărea. DUMITRIU, N. 253. ◊ Refl. pas. între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109. ♦ A crește în vîrstă, a se dezvolta. Mărindu-se și mergînd la școală, el întrecea la învățătură și istețime pe toți copiii. ISPIRESCU, M. V. 4. 2. Tranz. A face mai mare, a face să sporească, să crească; p. ext. a intensifica. Zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți, fantasmagoria fără de margini a nopții își mări farmecul. HOGAȘ, DR. II16. 3. Tranz. (Rar) A slăvi, a preamări, a lăuda. (Refl. pas.) Nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească dumnezeul... îndurărilor. NEGRUZZI, S. I 196. 4. Refl. (Învechit) A se făli, a se fuduli, a se îngîmfa. Asinul mărindu-se întru sine a întrebat pe leu... ce judeci de glasul meu? ȚICHINDEAL, F. 16.

A SE MĂRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni mai mare; a crește sub aspect cantitativ și/sau calitativ; a spori; a majora. 2) (despre procese, fenomene) A crește în intensitate; a deveni mai puternic; a se amplifica; a se intensifica; a se înteți. 3) pop. A se ține mândru; a se fuduli; a se mândri; a se făli. /Din mare

A MĂRÍ ~ésc tranz. 1) A face să se mărească. 2) (persoane) A ridica în slăvi; a glorifica; a proslăvi; a elogia; a exalta; a cânta. /Din mare

mărì v. 1. a (se) face mare; 2. fig. a glorifica: monumente în care să se mărească D-zeul răsboaielor NEGR.

mărésc v. tr. (d. mare). Fac mare, sporesc, augmentez: a mări armata, averea, mirarea. Fig. Preamăresc, glorific, laud: a mări faptele cuĭva. V. refl. Cresc, sporesc, mă fac maĭ mare: veniturile s’aŭ mărit. Fig. Mă glorific. V. majorez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măríre s. f., g.-d. art. mărírii; pl. măríri

măríre s. f., g.-d. art. mărírii; pl. măríri

mărí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 măreáscă

mărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărésc, imperf. 3 sg. măreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂRÍRE s., interj. 1. s. v. creștere. 2. s. v. extindere. 3. s. v. dilatare. 4. s. v. holbare. 5. s. creștere, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de câteva ori.) 7. s. v. înmulțire. 8. s. creștere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.) 10. s. creștere, înmulțire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 11. s. v. majorare. 12. s. v. amplificare. 13. s. (FIZ.) mărire unghiulară = grosisment, putere măritoare unghiulară. 14. s. creștere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 15. s. v. intensificare. 16. s. creștere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 17. s. amplificare, creștere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (~ schimburilor comerciale.) 18. s. v. glorificare. 19. s. v. glorie. 20. s. v. glorie. 21. s. v. preamărire. 22. interj. osana.

MĂRÍRE s. v. aroganță, dimensiune, domnie, fală, fudulie, infatuare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, maiestate, mărie, mărime, măsură, mândrie, orgoliu, proporție, semeție, trufie, vanitate.

MĂRIRE s., interj. 1. s. creștere, dezvoltare. (Procesul de ~ a unei ființe.) 2. s. creștere, extindere, lărgire, sporire. (~ suprafețelor cultivate.) 3. s. dilatare, lărgire. (~ unui conduct anatomic.) 4. s. bulbucare, căscare, holbare, umflare, zgîire, zgîit, (pop. și fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboșare, boldire. (~ ochilor.) 5. s. creștere, ridicare, umflare. (~ apelor în matca lor.) 6. s. multiplicare, sporire, (livr.) augmentare. (~ unei cantități de cîteva ori.) 7. s. (MAT.) înmulțire. (~ unui număr de zece ori.) 8. s. creștere, sporire, (livr.) augmentare. (~ fondului de rulment.) 9. s. rotunjire, sporire. (~ averii cuiva.) 10. s. creștere, înmulțire, sporire. (~ numărului de participanți la...) 11. s. creștere, majorare, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.) 12. s. amplificare, intensificare, întărire, potențare. (~ unei mărimi fizice.) 13. s. creștere, ridicare, suire, urcare. (~ temperaturii cuiva.) 14. s. creștere, intensificare, întărire, întețire, sporire. (~ vitezei vîntului.) 15. s. creștere, ridicare, sporire. (~ nivelului de trai.) 16. s. amplificare, creștere, dezvoltare, extensiune, extindere, lărgire. (~ schimburilor comerciale.) 17. s. elogiere, glorificare, lăudare, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. (~ unui erou.) 18. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, laudă, omagiu, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. 19. s. glorie, grandoare, măreție, slavă, splendoare, strălucire, (înv.) mărie, mărime. (Trecutul plin de ~.) 20. s. binecuvîntare, glorificare, laudă, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.) 21. interj. osana!, slavă! (~ ție, Doamne!)

arată toate definițiile

Intrare: mărire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărire
  • mărirea
plural
  • măriri
  • măririle
genitiv-dativ singular
  • măriri
  • măririi
plural
  • măriri
  • măririlor
vocativ singular
plural
Intrare: mări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mări
  • mărire
  • mărit
  • măritu‑
  • mărind
  • mărindu‑
singular plural
  • mărește
  • măriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măresc
(să)
  • măresc
  • măream
  • mării
  • mărisem
a II-a (tu)
  • mărești
(să)
  • mărești
  • măreai
  • măriși
  • măriseși
a III-a (el, ea)
  • mărește
(să)
  • mărească
  • mărea
  • mări
  • mărise
plural I (noi)
  • mărim
(să)
  • mărim
  • măream
  • mărirăm
  • măriserăm
  • mărisem
a II-a (voi)
  • măriți
(să)
  • măriți
  • măreați
  • mărirăți
  • măriserăți
  • măriseți
a III-a (ei, ele)
  • măresc
(să)
  • mărească
  • măreau
  • mări
  • măriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărire

  • 1. Acțiunea de a (se) mări și rezultatul ei; mărit.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mărit (mărire)
    • 1.1. fizică Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Reprezentarea la o scară mai mare a unui desen, a unui plan sau a unei hărți.
      surse: DLRLC
    • 1.3. fizică Raport între o dimensiune liniară a unei imagini produse de un sistem optic și dimensiunea liniară corespunzătoare a obiectului respectiv.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: demnitate rang
    • exemple
      • O, eroi, care-n trecutul de măriri vă adumbriseți! EMINESCU, O. I 149.
        surse: DLRLC
      • Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie, O, Moldovo! țeară mîndră! ALECSANDRI, P. A. 72.
        surse: DLRLC
      • Armata Moldovei, în zilele măririi sale, se urca la patruzeci mii moldoveni și patrusprezece mii străini. BĂLCESCU, O. I 118.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Bietul domn! Mare a fost... că de mărirea lui nu mai sufla nici un boier. DELAVRANCEA, A. 54.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit Mărie; termen de reverență pentru domnitori, înalții demnitari etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mărie attach_file un exemplu
    exemple
    • Această ambasadă fu vesel primită de mărirea-sa. BĂLCESCU, O. II 266.
      surse: DLRLC

etimologie:

mări

  • 1. reflexiv tranzitiv A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: crește spori (vb.) înmulți attach_file 4 exemple
    exemple
    • Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • Pînă-s mere mititele Stau în creangă cu putere; Iară dacă se măresc Oamenii le-ngrămădesc! HODOȘ, P. P. 71.
      surse: DLRLC
    • Pe măsură ce treceau prin inima satului, prin «centru», ceata se mărea. DUMITRIU, N. 253.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A crește în vârstă, a se face mai mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mărindu-se și mergînd la școală, el întrecea la învățătură și istețime pe toți copiii. ISPIRESCU, M. V. 4.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A crește, a ridica (valoarea, prețul).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: crește ridica
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) intensifica, a (se) dezvolta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dezvolta intensifica attach_file un exemplu
    exemple
    • Zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți, fantasmagoria fără de margini a nopții își mări farmecul. HOGAȘ, DR. II16.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) prelungi în timp.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. tranzitiv A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: preamări prețui slăvi stima attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească dumnezeul... îndurărilor. NEGRUZZI, S. I 196.
      surse: DLRLC
  • 6. reflexiv învechit popular A se îngâmfa, a se făli, a se mândri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: făli mândri îngâmfa attach_file un exemplu
    exemple
    • Asinul mărindu-se întru sine a întrebat pe leu... ce judeci de glasul meu? ȚICHINDEAL, F. 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98 NODEX