mărgelușă sf [At: MIHALE, O. 237 / Pl: ~șe, (rar) ~și / E: mărgele (pll mărgea) + -ușă] 1-10 (Șhp) Mărgea (1, 7-10) (mică) Si: mărgeluță (1-10). 11 Plantă erbacee, mică, cu flori albe și fructe ca nucșoarele, cenușii sau brune, acoperite cu asperități granuloase Si: (reg) mărgăluță, mărgălușă (Lithospermum arvense). 12 (Bot) Mei păsăresc (Lithospermum officiale).

MĂRGELUȘĂ, mărgelușe, s. f. 1. Diminutiv al lui mărgea. Picăturile de ploaie alunecau ca niște mărgelușe. MIHALE, O. 237. 2. Plantă mică erbacee cu flori albe, albastre sam trandafirii, cu fructe mici (Lithospermum arvense).

MĂRGELUȘĂ ~e f. (diminutiv de la mărgea) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze alterne și cu flori albe, albastre sau trandafirii. /mărgea + suf. ~ușă

mărgelușe f. pl. Bot. meiu păsăresc.

mărgelușă s. f., art. mărgelușa, g.-d. art. mărgelușei; pl. mărgelușe

mărgelușă s. f., art. mărgelușa, g.-d. art. mărgelușei; pl. mărgelușe

mărgelușă s. f., art. mărgelușa, g.-d. art. mărgelușei; pl. mărgelușe

mărgelușă, pl. mărgelușe

LITHOSPERMUM L., MĂRGELUȘE, fam. Boraginaceae. Gen originar din America de N, pînă la 70 specii, erbacee, anuale sau perene, semitufe rar tufă, acoperite cu peri rigizi sau setacei, rar glabre. Flori (corolă infundibuliformă, 5 petale cu vîrf bont, gîtul deschis, fără scvame, caliciul tubulos cu 5 lacinii liniare, 5 stamine, 3-4 stile) hermafrodite, albe, galbene, albastre sau violete-purpur, în axa frunzei, solitare sau, cele spre vîrf, într-un spic, ciorchine înfrunzit sau cimă helicoidală. Fiecare peduncul are la bază cîte o bractee. Frunze simple cu marginea întreagă, alterne, fără stipele. Fruct format din 4 nucule.

MĂRGELUȘĂ s. 1. v. mărgeluță. 2. (BOT.; Lithospermum arvense) (reg.) mărgălușă, mărgăluță.

MĂRGELUȘĂ s. v. mei-păsăresc.

mărgelușă s.f. I mărgeluță, <reg.> mărgicuță. Fetița are mărgelușe roșii la gât. II (bot.) 1 Lithospermum arvense; <reg.> mărgălușă, mărgăluță. 2 (reg.) v. Mei-păsăresc (Lithospermum officinale).

mărgelușă s. v. MEI-PĂSĂRESC.

MĂRGELUȘĂ s. 1. mărgeluță. 2. (BOT.; Lithospermum arvense) (reg.) mărgălușă, mărgăluță.

MĂRGELUȘĂ s.f. Diminutiv al lui m ă r g e a. 1. Cf. m ă r g e a (I 1). Picăturile de ploaie alergau ca niște mărgelușe. MIHALE, O. 237. Vine Jița smedioară, Peasă-i capul de parale, Urechiuși de cerceluși Și g]tul de mârgeluși. TEDORESCU, P. P. 54. ◊ Fig. Ai început să vorbești și tu frumușel, să te minunezi de mărgelușele care-ți pică din gură. V. ROM. aprilie 1954, 20. 2. Numele a două plante erbacee: a) plantă mică, cu flori albe și fructe ca nucșoarele, cenușii sau brune, acoperite de asperități granuloase ; (regional) mărgăluță, mărgălușă (Lithospermum arvense). PANȚU, PL., cf. ENC. AGR. ; b) mei păsăresc (Lithospermum officinale). PANȚU, PL. – Pl.: mărgelușe și (rar) mărgeluși. – Mărgele (pl. lui mărgea) + suf. -ușă.