mărgăluță sf [At: BÎRLEA, C. P. 229 / Pl: ~țe / E: ns cf mărgărită, mărgeluță] (Bot) 1 (Mar) Mărgelușă (Lithospermum arvense). 2 (Reg) Nalbă (Lavatera thuringiaca).

MĂRGĂLUȚĂ s. v. mărgelușă.

mărgăluță s.f. (bot.; reg.) v. Mărgelușă (Lithospermum arvense).

mărgăluță s. v. MĂRGELUȘĂ.

mărgălúță, mărgăluțe, s.f. (bot.) Mei păsăresc (Lithospermun arvense). – Var. a lui mărgeluță (MDA).

mărgăluță, mărgăluțe, s.f. – (bot.) Mei păsăresc (Lithospermun arvense) (Bârlea, 1924). – Var. a lui mărgeluță, din mărgea (< lat. margella) + suf. -uță (MDA).

MĂRGĂLUȚĂ s. f. (Bot.) 1. (Prin Maram.) Mărgelușă (lithospermum arvense) BÎRLEA, C. P. 229. Frunză-verde mărgăluță, Cea mai mică-i Pălăguță. id. ib. 2. (Regional) Nalbă (Bîrsana-Sighetul Marmației). ALR II 6 309/353. - Pl.: mărgăluțe. – Cf. m ă r g ă r i t ă, m ă r g e l u ț ă.