5 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Pop.; despre pomi) Înflorit. – V. mărgări.

MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Pop.; despre pomi) Înflorit. – V. mărgări.

MĂRGĂRÍT1, (1) mărgărite, s. n., (2) s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrămioară. [Var.: (2) mărgărínt s. m.] – Din ngr. margharítis.

mărgărit [At: (a. 1641) BV I, 115 / V: (pop) ~int, (reg) ~ălit / Pl: ~e, ~uri / E: gr μαργαρίτης cf lat margaritum] 1 sn (Îvp) Perlă folosită ca podoabă. 2 a (Îla) De ~ Încrustat cu perle. 3 sn (Fig) Lucru de mare valoare, prețios. 4 sn (Bot; pop) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 5 a (Pop; d. copaci) Împodobit cu flori ca de mărgăritar (8). 6 sn (Bot; reg) Vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus). 7 sn (Ent; Mun) Buburuză (CoccinelLa septempunctata).

MĂRGĂRÍT1, (1) mărgărite, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrimioară. [Var.: (2) mărgărínt s. m.] – Din ngr. margharítis.

MĂRGĂRÍT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Popular, despre pomi) împodobit cu flori; înflorit. Născut-au, crescut-au, Doi meri împletiți, De vară-nfloriți Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU, P. P. 80.

MĂRGĂRÍT1, mărgărite, s. n. 1. Mărgăritar (1). «înșir-te mărgărite» este titlul unui basm popular. 2. (Și în forma mărgărint) Nume dat la două plante: a) mărgăritar (3); b) lăcrimioară. Rîd în grămadă: flori de nalbă și albe flori de mărgărint. ANGHEL, P. 11. Mărgărit de toți iubit, Cu floarea albă, focoasă. ȘEZ. VII 22. – Variantă: mărgărínt s. n.

MĂRGĂRÍT1 ~e n. 1) Formație dură și strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluște și folosită la confecționarea bijuteriilor; mărgăritar; perlă. 2) Obiect de valoare foarte mare; mărgăritar. /<ngr. margharitis

MĂRGĂRÍT2 ~ți m. Plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoței și cu miros foarte plăcut; mărgăritar; lăcrimioară. /<ngr. margharítis

mărgărít n., pl. urĭ (ngr. margaritis, vgr. -ites, d. pers. mervârîd, de unde și turc. mervarid și arm. markarid; lat. margaritum și -ita, it. margarita și margherita, fr. marguerite; bg. sîrb. margarit. V. mărgea, mărgean). Mărgăritar din scoĭcă (Vechĭ). S. m. Mărgăritar (plantă). – Și mărgărint (după argint).

MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).

MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).

MĂRGĂRÍNT s. m. v. mărgărit1.

mărgări vi [At: TEODORESCU, P. P. 80 / Pzi: ~resc / E: drr mărgărit] (Pop; d. copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (8).

MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Popular, în urări) A prospera, a înflori. Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159.

MĂRGĂRÍNT s. n. v. mărgărit1.

MĂRGĂRÍNT s. n. v. mărgărit1.

mărgărint n. (poetic) mărgăritar: ca un strat de mărgărint AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărgărít (perlă) s. n., pl. mărgăríte

arată toate definițiile

Intrare: Mărgărit
Mărgărit nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărgărit
Intrare: mărgărit (adj.)
mărgărit4 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritul
  • mărgăritu‑
  • mărgări
  • mărgărita
plural
  • mărgăriți
  • mărgăriții
  • mărgărite
  • mărgăritele
genitiv-dativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritului
  • mărgărite
  • mărgăritei
plural
  • mărgăriți
  • mărgăriților
  • mărgărite
  • mărgăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: mărgărit (lăcrămioară)
mărgărit1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritul
  • mărgăritu‑
plural
  • mărgăriți
  • mărgăriții
genitiv-dativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritului
plural
  • mărgăriți
  • mărgăriților
vocativ singular
plural
mărgărint1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărint
  • mărgărintul
  • mărgărintu‑
plural
  • mărgărinți
  • mărgărinții
genitiv-dativ singular
  • mărgărint
  • mărgărintului
plural
  • mărgărinți
  • mărgărinților
vocativ singular
plural
Intrare: mărgărit (mărgăritar)
mărgărit2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritul
  • mărgăritu‑
plural
  • mărgărite
  • mărgăritele
genitiv-dativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritului
plural
  • mărgărite
  • mărgăritelor
vocativ singular
plural
mărgărit3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritul
  • mărgăritu‑
plural
  • mărgărituri
  • mărgăriturile
genitiv-dativ singular
  • mărgărit
  • mărgăritului
plural
  • mărgărituri
  • mărgăriturilor
vocativ singular
plural
mărgărint2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărint
  • mărgărintul
  • mărgărintu‑
plural
  • mărgărinte
  • mărgărintele
genitiv-dativ singular
  • mărgărint
  • mărgărintului
plural
  • mărgărinte
  • mărgărintelor
vocativ singular
plural
mărgărint3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărint
  • mărgărintul
  • mărgărintu‑
plural
  • mărgărinturi
  • mărgărinturile
genitiv-dativ singular
  • mărgărint
  • mărgărintului
plural
  • mărgărinturi
  • mărgărinturilor
vocativ singular
plural
Intrare: mărgări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărgări
  • mărgărire
  • mărgărit
  • mărgăritu‑
  • mărgărind
  • mărgărindu‑
singular plural
  • mărgărește
  • mărgăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărgăresc
(să)
  • mărgăresc
  • mărgăream
  • mărgării
  • mărgărisem
a II-a (tu)
  • mărgărești
(să)
  • mărgărești
  • mărgăreai
  • mărgăriși
  • mărgăriseși
a III-a (el, ea)
  • mărgărește
(să)
  • mărgărească
  • mărgărea
  • mărgări
  • mărgărise
plural I (noi)
  • mărgărim
(să)
  • mărgărim
  • mărgăream
  • mărgărirăm
  • mărgăriserăm
  • mărgărisem
a II-a (voi)
  • mărgăriți
(să)
  • mărgăriți
  • mărgăreați
  • mărgărirăți
  • mărgăriserăți
  • mărgăriseți
a III-a (ei, ele)
  • mărgăresc
(să)
  • mărgărească
  • mărgăreau
  • mărgări
  • mărgăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărgărit (adj.)

  • 1. popular Despre pomi:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înflorit attach_file un exemplu
    exemple
    • Născut-au, crescut-au, Doi meri împletiți, De vară-nfloriți Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU, P. P. 80.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mărgări
    surse: DEX '98 DEX '09

mărgărit (lăcrămioară) mărgărint

etimologie:

mărgărit (mărgăritar) mărgărint

etimologie:

mărgări

  • 1. popular În urări:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prospera înflori attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187.
      surse: DLRLC
    • Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159.
      surse: DLRLC

etimologie: