2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGĂREÁ, mărgărele, s. f. (În limbaj poetic) Obiect, lucru care seamănă cu mărgăritarul (1), ca formă sau ca strălucire. Și-apoi, frate, mai avea Pe guriță-o floricea Și-n guriță mărgărele. ALECSANDRI, P. I 92.

MĂRGĂRÉLE s. f. pl. (Rar) Mărgăritărele, perle mici. – Cf. mărgăritărel.

MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).

MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).

mărgărele sfp [At: ALECSANDRI, P. I, 92 / E: cf mărgăritărel, mărgăluță, mărgălușă] (Bot; pop) Lăcrămioare (Convallaria majalis).

mărgări vi [At: TEODORESCU, P. P. 80 / Pzi: ~resc / E: drr mărgărit] (Pop; d. copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (8).

MĂRGĂRÉLE s. f. pl. Mărgăritărele, perle mici. – Cf. mărgăritărel.

MĂRGĂRÍ, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Popular, în urări) A prospera, a înflori. Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mărgăreá s. f. (pl. mărgărele)

mărgăréle (rar) s. f. pl., art. mărgărélele

mărgărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgărésc, imperf. 3 sg. mărgăreá; conj. prez. 3 să mărgăreáscă

mărgărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgărésc, imperf. 3 sg. mărgăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgăreáscă

Intrare: mărgărea
mărgărea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DMLR, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgărea
  • mărgăreaua
plural
  • mărgărele
  • mărgărelele
genitiv-dativ singular
  • mărgărele
  • mărgărelei
plural
  • mărgărele
  • mărgărelelor
vocativ singular
plural
Intrare: mărgări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărgări
  • mărgărire
  • mărgărit
  • mărgăritu‑
  • mărgărind
  • mărgărindu‑
singular plural
  • mărgărește
  • mărgăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărgăresc
(să)
  • mărgăresc
  • mărgăream
  • mărgării
  • mărgărisem
a II-a (tu)
  • mărgărești
(să)
  • mărgărești
  • mărgăreai
  • mărgăriși
  • mărgăriseși
a III-a (el, ea)
  • mărgărește
(să)
  • mărgărească
  • mărgărea
  • mărgări
  • mărgărise
plural I (noi)
  • mărgărim
(să)
  • mărgărim
  • mărgăream
  • mărgărirăm
  • mărgăriserăm
  • mărgărisem
a II-a (voi)
  • mărgăriți
(să)
  • mărgăriți
  • mărgăreați
  • mărgărirăți
  • mărgăriserăți
  • mărgăriseți
a III-a (ei, ele)
  • mărgăresc
(să)
  • mărgărească
  • mărgăreau
  • mărgări
  • mărgăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mărgărea

  • 1. (la) plural rar Mărgăritărele, perle mici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Și-apoi, frate, mai avea Pe guriță-o floricea Și-n guriță mărgărele. ALECSANDRI, P. I 92.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. mărgăritărel
    surse: DEX '98 DEX '09

mărgări

  • 1. popular În urări:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prospera înflori attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187.
      surse: DLRLC
    • Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159.
      surse: DLRLC

etimologie: