25 de definiții pentru mănunchi mănuchi mănunche (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂNÚNCHI, mănunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă (2). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă. 3. Mâner (la unelte și arme), coadă, plăsea. [Pl. și: (rar, m.) mănunchi.Var.: mănúchi s. n.] – Lat. manuclus.

MĂNÚNCHI, mănunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă (2). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă. 3. Mâner (la unelte și arme), coadă, plăsea. [Pl. și: (rar, m.) mănunchi.Var.: mănúchi s. n.] – Lat. manuclus.

mănunchi [At: BIBLIA (1688), 472/32 / V: (reg) ~uchi, ~che, mărunche, măru~, mân~, (îrg) mânuche, mânuchi, (îvr) munuchi / Pl: ~uri, (reg) ~che, (rar) ~ / E: ml manuclus] 1 sn Cantitate de fire de grâu, de secară etc. pe care le apucă cu mâna și le strânge în palmă secerătorul pentru a le tăia Si: (reg) mănușă, mână, mânună, vâslă. 2 sn Grămadă de fire de păioase sau de iarbă secerate sau cosite, reprezentând de obicei cantitatea care cade dintr-o dată sub seceră sau sub coasă, ori cantitatea care se poate cuprinde o dată cu palma deschisă Si: (pop) mână, polog. 3 av Unul lângă altul Vz ciucure. 4 sn (Reg) Grămadă alcătuită din mai multe mănunchiuri (1) de grâu secerat sau cosit cu coasa prevăzută cu cârlig și greblă. 5 sn (Reg) Snop de strujeni. 6 sn (Udp „de”) Buchet de flori. 7 sn (Rar) Inflorescență. 8 sn (Rar) Tufă. 9 sn (Fig) Grup restrâns de elemente de același fel, constituind o unitate sau o selecție. 10 sn (Bot; Buc) Splinuță (Solidago virga aurea). 11 sn (Îrg) Mâner al unei unelte, arme etc. 12 sn (Îrg) Plăsea. 13 sn (Rar) Gât al viorii.

MĂNÚNCHI, mănunchiuri, s. n. 1. Grup de mai multe fire (de grîu, iarbă, flori, paie etc.), cîte poți cuprinde cu mîna. V. fascicul, buchet. Ieri am găsit pe banca solitară Din parc un biet mănunchi de flori trecute. IOSIF, P. 36. Tinerele-i plete. ea le prinde mănunchi în alba-i mînă. COȘBUC, P. I 52. Duceți pe Sura la grajd și-i dați un mănunchi de fîn. NEGRUZZI, S. III 19. ◊ Fig. Iată deci un mănunchi întreg de cauze importante: sociale, economice... intelectuale, care lucrează în aceeași direcție. GHEREA, ST. CR. III 80. ♦ Legătură de mai multe obiecte de același fel, strînse laolaltă. Un mănunchi negru de pene de cocor... împodobea căciula cea ungurească. ISPIRESCU, M. V. 43. 2. Mîner de lemn, de os sau de metal, la unele unelte și arme. Mănunchiul săbiei întoarse era bătut în pietre scumpe. SADOVEANU, O. VII 91. Paloș oțelit, Cu mănunchiul poleit. ALECSANDRI, P. P. 137. Secerile mărunțele, Cu dinții de floricele, Cu mănunchi de viorele. TEODORESCU, P. P. 150. – Pl. și: (m.) mănunchi. - Variante: mănúchi, mănuchiuri (ODOBESCU, S. III 57), s. n., și mănunchi (id. ib. I 480), s. m., mănúnche (D. ZAMFIRESCU, R. 76) s. n.

MĂNÚNCHI ~uri n. 1) Cantitate de plante cu tulpina subțire care poate fi cuprinsă cu mâna. 2) Legătură de mai multe obiecte de același fel. 3) înv. Parte a unui obiect (vas, instrument, ușă etc.) de care se apucă sau se ține cu mâna; mâner. ~ de coasă. /<lat. manuclus

MĂNUNCHI s. n. (Mold., ȚR) Mîner, coadă, plăsea. A: Căuta... înlăontrul Europii să între și toate părțile apusului supt mănunchiul săbiei sale să puie. CANTEMIR, HR. B: Rukoętĭ, ru (č) ni (k). Mănunchiu. MARDARIE, 228. Rukoętĭ. Mănuchiul. LEX. 1683, 57r. Au vîrît și munuchiul după ascuțit. BIBLIA (1688). Variante: mănuchi (LEX. 1683, 571), munuchi (BIBLIA 1688). Etimologie: lat. manuclus.

MĂNÚCHI s. n. v. mănunchi.

MĂNÚCHI s. m. și n. v. mănunchi.

mănunchiu n. 1. legătură de mai multe lucruri: mănunchiu de flori; 2. mâner: mănunchiul săbiei, coasei. [Lat. MANUCLUS == MANIPULUS].

mănúchĭ (vest) și mănunchĭ (est) m., pl. urĭ (lat. pop. manucius, cl. manipulus, manipul; it. manocchio, vfr. manoil, pv. manoih, cat. manoil, sp. manojo, pg. manojo, manolho, molho. Cp. cu genunchĭ, rărunchĭ, trunchĭ). Mîner (la cuțit, la sabie). Fascicul, chită, buchet: un mănunchĭ de florĭ. – În vest și mînuchĭ și munuchĭ, în Olt. mărunchĭ. Dim. -chel, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mănúnchi s. n., pl. mănúnchiuri

mănúnchi s. n., pl. mănúnchiuri

arată toate definițiile

Intrare: mănunchi
mănunchi1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănunchi
  • mănunchiul
  • mănunchiu‑
plural
  • mănunchiuri
  • mănunchiurile
genitiv-dativ singular
  • mănunchi
  • mănunchiului
plural
  • mănunchiuri
  • mănunchiurilor
vocativ singular
plural
mănunchi2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănunchi
  • mănunchiul
  • mănunchiu‑
plural
  • mănunchi
  • mănunchii
genitiv-dativ singular
  • mănunchi
  • mănunchiului
plural
  • mănunchi
  • mănunchilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănuchi
  • mănuchiul
  • mănuchiu‑
plural
  • mănuchiuri
  • mănuchiurile
genitiv-dativ singular
  • mănuchi
  • mănuchiului
plural
  • mănuchiuri
  • mănuchiurilor
vocativ singular
plural
mănunche substantiv neutru
substantiv neutru (N32)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănunche
  • mănunchele
plural
  • mănunchiuri
  • mănunchiurile
genitiv-dativ singular
  • mănunche
  • mănunchelui
plural
  • mănunchiuri
  • mănunchiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mănunchi mănuchi mănunche

  • 1. Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mănușă.
    exemple
    • Tinerele-i plete... ea le prinde mănunchi în alba-i mînă. COȘBUC, P. I 52.
      surse: DLRLC
    • Duceți pe Sura la grajd și-i dați un mănunchi de fîn. NEGRUZZI, S. III 19.
      surse: DLRLC
    • figurat Iată deci un mănunchi întreg de cauze importante: sociale, economice... intelectuale, care lucrează în aceeași direcție. GHEREA, ST. CR. III 80.
      surse: DLRLC
  • 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție „de”) Buchet de flori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ieri am găsit pe banca solitară Din parc un biet mănunchi de flori trecute. IOSIF, P. 36.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Un mănunchi negru de pene de cocor... împodobea căciula cea ungurească. ISPIRESCU, M. V. 43.
        surse: DLRLC
  • 3. Mâner (la unelte și arme).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coadă mâner plăsea attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mănunchiul săbiei întoarse era bătut în pietre scumpe. SADOVEANU, O. VII 91.
      surse: DLRLC
    • Paloș oțelit, Cu mănunchiul poleit. ALECSANDRI, P. P. 137.
      surse: DLRLC
    • Secerile mărunțele, Cu dinții de floricele, Cu mănunchi de viorele. TEODORESCU, P. P. 150.
      surse: DLRLC

etimologie: