mănunchi s.n. I (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care arată felul) 1 <pop.> mănușă, mână, polog¹, <reg.> mânună, otcoș, smoc, vâslă. A dat calului un mănunchi de fân. 2 buchet, <rar> legătură, <pop.> steblă, <reg.> chită², smoc, stol, struț, șomoiog, șomoltoc, vârstă², <înv.> snop. A cules un mănunchi de flori de câmp. 3 legătură, snop. Cei doi cărau în spate câte un mănunchi mare de nuiele. 4 legătură, snop, <reg.> smoc. Când ajunge acasă, pune mănunchiul de chei pe masă. 5 fascicul, <rar> sul, <pop.> snop. Proiectorul trimite un mănunchi de raze spre luciul mării. II 1 (la unele unelte; înv. și reg.) v. Coadă. Mâner. 2 (la unele unelte și arme; înv. și reg.) v. Mâner. Plăsea. 3 (tehn.; la sucala de depănat; reg.) v. Coarbă. 4 (la coada coasei; reg.) v. Cocârlă. III (bot.; reg.) v. Splinuță. Splinuță-de-aur (Solidago virgaurea).