2 intrări

19 definiții

mălin sm [At: BRANDZA, FL. 541 / V: (reg, 3-5, 7) sf / Pl: ~i / E: drr măli1] 1 (Bot; șîc ~-alb, ~-negru) Arbust sau arbore mic din familia rozaceelor, cu flori mici, albe, puternic mirositoare, dispuse în ciorchine, a cărui scoarță, amară, cu proprietăți astringente, este utilizată în medicina populară Si: (reg) prun sălbatic (Prunus Padus). 2 (Bot; reg) Vișin-turcesc (Prunus maraleb). 3 (Bot; Trs; Mar; șîc ~-roșu) Liliac (Syringa vulgaris). 4 (Bot; Buc; îc) ~-alb Liliac alb (Syringa vulgaris alba). 5 (Bot; Buc; îc) ~-verde Liliac franțuzesc (Syringa persica). 6 (Bot; reg; șîc ~-negru) Lemn-câinesc (Lygustrum vulgare) 7 (Bot; reg; șîc ~-alb-de-pă-lemn) Sirinderică (Philadelphus coronarius). 8 (Bot; reg; șîc ~-roșu) Verigar (Rhamnus cathartica). 9 (Bot; reg; îae) Crușin (Rhamnus frangula). 10 (Bot; reg) Mesteacăn alb (Betiila alba). 11 (Bot; reg) Salcâm (Robinia pseudacacia). 12 (Bot; reg) Năfurică (Artemisici annua). 13 (Bot; reg) Brad (Abies alba). 14 (Bot; Trs) Pin (Pinus). 15 (Bot; reg) Jneapăn (Juniperus communis). 16 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Arbust cu flori albe sau roșietice, cu fructul o capsulă plină cu numeroase semințe, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Dentizia crenata). 17 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic Tulichină (Daphne mezereum). 18 (Bot; reg; îc) ~-negru Arin-negru (Alrinus ghetinosa). 19 (Bot; reg; îc) ~-roșu Soc (Sambucus nigra). 20 (Sst) Zmeur (Rubus idaeus). 21 (Med; reg; csnp) Erizipel.

MĂLÍN, mălini, s. m. 1. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. – Din mălină (derivat regresiv).

MĂLÍN, mălini, s. m. 1. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. – Din mălină (derivat regresiv).

MĂLÍN, mălini, s. m. 1. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze asemănătoare celor de prun, cu flori albe mirositoare, în ciorchine (Prunus padus). Mălinii înfloriți își revărsau miresmele tari asupra cerdacului SADOVEANU, O. I 344. Din albele crenguțe de mălin, Petale mici cu palide nervuri Îmi plouă tot parfumul din păduri. CAZIMIR, E. U. 9. 2. (Transilv.) Liliac. – Variantă: mălínă s. f.

mălín s. m., pl. mălíni

MĂLÍN s. (BOT.; Prunus padus) (Transilv. și Ban.) prun sălbatic.

MĂLÍN s. v. lemn-câinesc, liliac, mahaleb, năfurică, pin, sirinderică, vișin turcesc.

mălín (mălíni), s. m. – Arbust (Prunus padus). Sl. (bg., cr., slov., ceh., pol., rus.) malina „zmeură” (Cihac, II, 185; Berneker, II, 12; Pascu, II, 220; Conev 44). Confuzia semantică se explică prin prezența plantei în aceleași desișuri în care crește zmeura. – Der. mălină, s. f. (fructul mălinului); măliniș, s. n. (munte în care există mulți arbuști din această specie); măliniță, s. f. (tulichină, Ligustrum vulgare).

MĂLÍN ~i m. Arbore din familia rozaceelor având frunzele cu marginea zimțată, cu flori albe și fructe mici, negre, folosite în industria alimentară și în medicină. /Din mălină

mălin m. 1. arbust cu foaia ca lămâița, cu floarea albă ca salcâmul (Prunus padus); 2. Tr. liliac.

mălín m. (d. mălină). Olt. Un copăcel rozaceŭ care crește pin pădurile umede de la munte și face niște drupe negre marĭ cît bobu de mazăre așezate în strugurĭ și a căruĭ scoarță e amară și astringentă (prunus padus, cérasus padus și padus racemosa). Un fel de vișin mic (cu fructe negre și amare, cu lemnu roș mirositor din care se fac cĭubuce, țigarete și bastoane) care crește pin pădurĭ și tufișurĭ (prunus [saŭ cérasus] mahaléb), numit odinioară antep. Drog, un copac din neamu salcîmuluĭ. Malin negru, 1. pațachină, verigar, salbă moale, 2. alt copăcel oleaceŭ (V. lemn cînesc). Trans. Mălin roș orĭ numaĭ mălin, malin și melin, liliac (syringa vulgaris). V. scumpie și călin.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mălín s. m., pl. mălíni

mălin s. v. LEMN-CÎINESC. LILIAC. MAHALEB. NĂFURICĂ. PIN. SIRINDERICĂ. VIȘIN TURCESC.

MĂLIN s. (BOT.; Prunus padus) (Transilv. și Ban.) prun sălbatic.

mălín, mălini, s.m. – (bot.) Arbust decorativ cu flori albe sau liliachii, mirositoare; liliac (Prunus padus). – Din mălină (der. regr.) (Scriban, DEX, MDA); din sl. malina „zmeură” (Cihac, Conev, Berneker, Pascu, cf. DER).

mălín, -i, s.m. – (bot.) Arbust decorativ cu flori albe sau liliachii, mirositoare; liliac. – Din ucr. malyna „zmeură”.

MĂLÍN (< mălină) s. n. Arbore melifer din familia rozaceelor, înalt până la 15 m, cu frunze eliptice, dințate, cu flori albe puternic, parfumate, mici, în raceme și cu fruct drupă globuloasă mică, neagră; crește spontan în regiunea de dealuri și uneori se cultivă în scopuri decorative (Prunus padus). Scoarța are proprietăți diuretice și calmate.

MĂLIN subst. 1. – (Dm); – Roșilu din Drajna, 1670 (BCI XIII); -a (Dm; Șez; 16 A I 216, II 119); -escu; -ești s. Cf. și blg. мaлuкa „sora mai mică a soțului”.

Prunus padus L., « Mălin ». Specie care înflorește primăvara, după înfrunzire. Flori albe, puternic parfumate, pînă la 20 în raceme pendente, fin-păroase. Frunze eliptice, groase, glabre, cu baza rotunjită, verzi-închis, pe partea inferioară glauscente, de cele mai multe ori rugoase, pețiolate. Arbore cu port erect, pînă la 15 cm înălțime, scoarță netedă. Fructe mici, negricioase, dulci, necomestibile.

Prunus serotina Ehrh., « Mălin american ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, mici, dispuse în raceme pendente, pînă la 14 cm lungime. Frunze alungit-eliptice, lanceolate, baza cuneată, dințate pe margini, pe partea superioară lucioase, cu pețiol 3 cm lungime. Arbore sau arbust înalt și lujeri roșii-închis, glabrii. Fructe sferice, roșii-negricioase, comestibile. Crește relativ repede și rezistă bine la secetă și ger. modificată

Intrare: mălin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălin
  • mălinul
  • mălinu‑
plural
  • mălini
  • mălinii
genitiv-dativ singular
  • mălin
  • mălinului
plural
  • mălini
  • mălinilor
vocativ singular
plural
Intrare: Mălin
Mălin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mălin
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)