4 intrări

Articole pe această temă:

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

mălai [At: (a'. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 207/21 / Pl: ~e, (16-18, 22-23) ~uri / E: nct] 1 s (Mol; Trs; șîc ~-mărunt, ~-mărunțel, ~-roșu) Mei (Panicum miliaceum). 2 s (Trs; Mar) Porumb (Zea mays). 3 s (Reg; îc) ~- mâțesc Știuleți de porumb cu boabele în lapte. 4 s (Pex; reg; csc) Boabe de mei. 5 s (Pex; reg; csc) Boabe de porumb. 6 s (Bot; reg; șîc ~-tătăresc, ~-mare, ~-turcesc) Mătură (Sorghum vulgare). 7 s (Reg; îc) ~-ul-cucului Plantă erbacee, cu frunze liniare, puțin păroase pe margine, cu flori brune sau gălbui dispuse în spice ovale și cu fructul o capsulă (Luzula campestris). 8 s (Reg; îae) Plantă erbacee, cu frunze liniare, puțin păroase pe margine, cu flori brune, solitare, dispuse în vârful ramurilor (Luzula pilosa) Si: horști, părășin, păuniță. 9 s (Îae) Plantă erbacee alpină din familia gramineelor, cu frunze late și cu flori în formă de spice verzi-albăstrui (Sesleria coerulans). 10 s (Bot; Trs; îae) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 11 s (Bot; Mar; îae) Barba-ursului (Equisetum arvense). 12 s (Bot; reg; îc) ~-mărunt Barba-ursului (Equisetum arvense). 13 s (Csc; îas) Fructe ale păducelului. 14 s (Mun; îc) ~-ul-pupezei Plantă nedefinită mai îndeaproape. 15 s (Reg; îc) ~ul-paserii Plantă mică, nedefinită mai îndeaproape. 16 sn (Reg; lpl) Semănătură de mei. 17 sn (Trs; Mar) Semănătură de porumb. 18 sn Loc destinat semănăturilor de mei sau porumb. 19 s (Mol) Făină de mei. 20 s (Reg) Făină de porumb. 21 s (Reg; îe) A apropia ~ul de traistă A-și risipi aproape întreaga avere. 22 sn Turtă făcută din faină de mei, de porumb sau de alte cereale, cu plămădeală de drojdie, coaptă în țest sau în cuptor. 23 sn Un fel de prăjitură făcută din făină de porumb. 24 sn (Pop; îe) În locul pitei, ~ Se spune despre cineva care a ajuns sărac. 25 sn (Pfm; îe) Și-a trăit traiul, și-a mâncat ~ul Se spune despre cineva sau ceva care a îmbătrânit, s-a învechit, s-a uzat. 26 sn (Îvp; îs) Zeamă de ~ Lucru lipsit de valoare. 27 sm (Îas) Om prost. 28-29 sm (Fam; îc) ~-mare Om (mâncăcios și mătăhălos sau) bleg și lipsit de vlagă. 30 sm (Reg; îc) ~-crăpat Om gras și nesimțit. 31 sn (Reg; îcs) De-a tai ~ul sau de-a ~ul (spart) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape Si: mălăiașul (7). 32 sn (Ban) Bulz de mămăligă sau de brânză. 33 sn Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din semințele plantelor. 34 s (Arg; fam) Bani.

MĂLÁI, (2) mălaie, s. n. 1. Făină de porumb. ♦ (Reg.) Făină de mei. 2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit și copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (și cu zahăr). ◊ Expr. Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat. ◊ Compus: mălai-mare = om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă, prostănac. ♦ Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din semințele plantelor oleaginoase. 3. (Reg.) Porumb; p. restr. boabe de porumb. 4. (Reg.) Mei; p. restr. boabe de mei. 5. (Bot.; reg.) Mătură. 6. Compus: mălaiul-cucului = a) plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor (Luzula pilosa); b) plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui, dispuse în spice (Luzula campestris). [Pl. și: mălaiuri] – Et. nec.

MĂLÁI, (2) mălaie, s. n. 1. Făină de porumb. ♦ (Reg.) Făină de mei. 2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit și copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (și cu zahăr). ◊ Expr. Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat. ◊ Compus: mălai-mare = om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă, prostănac. ♦ Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din semințele plantelor oleaginoase. 3. (Reg.) Porumb; p. restr. boabe de porumb. 4. (Reg.) Mei; p. restr. boabe de mei. 5. (Bot.; reg.) Mătură. 6. Compus: mălaiul-cucului = a) plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor (Luzula pilosa); b) plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui, dispuse în spice (Luzula campestris). [Pl. și: mălaiuri] – Et. nec.

MĂLÁI s. n. (Și cu pronunțare regională malai) 1. Făină de porumb; p. ext. (regional) făină în general. Doi pumni de mălai ia mama din copaie. STANCU, D. 51. Nu-mi văz capul de necaz. Uite cîți așteaptă să le fac mălai. SADOVEANU, M. C. 29. Ar fi trebuit să-i prezenți... prepelițe tăvălite în mălai. ODOBESCU, S. III 39. 2. Aliment preparat din aluat de făină de porumb, dospit și copt în cuptor; înlocuiește uneori pîinea de grîu; turtă de făină de porumb, frămîntată cu lapte. ◊ Fig. Moșneagul a rămas pleșuv și spetit de mult ce-l netezise baba pe cap și de cercat în spatele lui cu cociorva, dacă-i copt malaiul. CREANGĂ, P. 294. ◊ Expr. Și-a trăit traiul, și-a mîncat mălaiul = a îmbătrînit, s-a învechit, s-a perimat. De mult v-ați trăit traiul, V-ați mîncat de mult mălaiul. ALECSANDRI, P. I 207. Mălai mare = poreclă dată unui om bleg, prostănac sau unui om care mănîncă mult. Lui Filimon îi plăcea traiul bun; amicii săi îl poreclise mălai mare, fiindcă mînca bine. GHICA, S. 66. 3. (Regional) Porumb. Frunză de mălai. ȘEZ. I 73. 3. (Regional) Mei. Mălaiul, păsatul sau meiul se cosește după ce i s-au secerat spicele. PAMFILE, A. R. 150. Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa malai. CREANGĂ, P. 5. Mare zgîrcit îi! Îi în stare să taie un fir de mălai în opt. ALECSANDRI, T. I 316. ◊ Expr. Vrabia mălai visează = fiecare se gîndește la ceea ce-i place mai mult.

mălái s. n., (turte, semănături) pl. măláie

MĂLÁI s. v. mei, porumb.

MĂLÁI s. 1. făină de porumb, (reg.) făină de păpușoi. 2. (BOT.) mălaiul-cucului (Luzula pilosa) = (reg.) horști, părășin, păuniță.

mălái (măláiuri), s. n.1. (Mold., Trans.) Mei (Panicum miliaceum). – 2. (Trans.) Teren cultivat cu mei. – 3. (Mold., Trans.) Făină de mei. – 4. Făină de porumb, porumb măcinat. – 5. (Mold.) Pîine de mei sau de porumb. – Var. (Mold.) malai (sensul 2, pl.) mălaie. Origine necunoscută. S-a încercat explicarea acestui cuvînt ca moștenire dacă (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 52); ca urmaș al sl. mlĕti, melją (Cihac, II, 184; Tiktin; Scriban); cu un cuvînt mei lai (Weigand, Jb, XVI, 78; Bogrea, Dacor., IV, 831; REW 5572); sau prin lat. amylum (< gr. ἄμυλος), cu suf. -alium (Giuglea, Dacor., III, 599). Nici una din aceste ipoteze nu este satisfăcătoare. Apare evidentă înrudirea cuvîntului cu mămăligă, cu atît mai mult, cu cît ambele lipsesc din dialecte. Dacă-i vorba de o formație internă și expresivă, ne-am putea gîndi la o formă primitivă *mămălaie, cu aceeași reduplicare ca în mămăligă și cu suf. expresiv diferit, cf. hărmălaie, hărăbaie, vîlvătaie etc. Baza expresivă ar fi, într-un astfel de caz, reduplicarea m-m, cu sensul de „aliment”, ca în mamă și mămăligă; și forma actuală, mălai, ar fi reconstituită după pl. mălaie, cu pierderea reduplicării ca în măligă. Der. mălăoi, s. n. (turtă din sămînță de cînepă); mălăoi, s. m. (floarea-soarelui, Helinathus annuus; plantă, Helianthemum alpestre). Din rom. provin rut. maljaj, pol. malaj (Miklosich, Wander., 10; Berneker, II, 10), rus. malai (Vasmer, II, 90), bg. malai (Capidan, Raporturile, 225), mag. malé (Edelspacher 18).

MĂLÁI ~ie n. 1) Plantă din familia gramineelor cu spicul ramificat, având semințele în formă de boabe mici, care servesc pentru hrana păsărilor și animalelor. * Vrabia ~ visează se spune (în glumă) despre acela care se gândește mereu la ceea ce dorește. 2) Făină de porumb. 3) Produs alimentar din făină de porumb, dospit și copt în cuptor. * Și-a trăit traiul, și-a mâncat ~iul se spune despre un om în vârstă, care nu mai e bun de nimic. /Orig. nec.

măláĭ (vest) și maláĭ (est) n., pl. ĭe și urĭ (răd. mal, ca și’n vgerm. malan, azĭ mahlen, vsl. mlĭeti, melti, a măcina, mlatíti, a îmblăti: nsl. meljâj, mușteriŭ la moară; litv. malnos, meĭ, adică „pisat” apoĭ „pîsat, pasat”. D. rom. vine rut. maláĭ, meláĭ, turtă, malaĭ; ung. malé. Bern. 2, 34 și 35). Est. Meĭ (V. meĭ). Prov. Vrabia malaĭ visează (și calicu comîndare saŭ praznic), fie-care se gîndește la ceĭa ce-ĭ place maĭ mult. Turtoĭ, turtă făcută din făină de popușoĭ (în vechime de meĭ) și din făină de grîŭ. Vest. Făină de porumb (de popușoĭ). A-țĭ fi trăit traĭu, a-țĭ fi mîncat mălaĭu, a fi trăit, a te fi folosit de ceva cînd țĭ-a fost vremea, a-țĭ fi făcut datoria la timpu tăŭ, a nu maĭ fi la modă, a fi ĭeșit din curentu lumiĭ. Vest. Iron. Mălaĭ spoit, om blond (pin aluz. la spoĭala albă de pĭelm a turteĭ numite „mălaĭ”). Trans. (mălaĭe pl.). Holde de porumb.

mălái-máre (om bleg, mâncăcios) s. m., g.-d. lui mălái-máre; pl. mălái-máre

!măláiul-cúcului (plantă) s. m. art.

MĂLAI-TĂTĂRÉSC s. v. mătură.

MĂLÁIE s. pl. v. meiște, porumb, porumbiște.

mălaiu n. 1. Mold. meiu: vrabia mălăiu visează; 2. Munt. făină de porumb; 3. turtă coaptă în țest. [Origină necunoscută].

taiu-mălaiu n. joc de copii în care jucătorii doi câte doi (la vorbele unuia: taiu mălaiu în două și ne dă și nouă) fug în direcțiunea opusă, iar cel ce a rostit vorbele, caută să prinză pe unul din jucători.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

mălái s. n., (turte, semănături) pl. măláie

MĂLAI s. 1. făină de porumb, (reg.) făină de păpușoi. 2. (BOT.) mălaiul-cucului (Luzula pilosa) = (reg.) horști, părășin, păuniță.

mălái, mălaiuri, s.n. – (bot.) Porumb; plantă anuală, cu tulpina puternică, înaltă până la 3 m (Zea mays). În Transilvania, se cultiva începând cu sec. XVII (în timpul domniei principelui Rákóczi, 1631-1648). A înlocuit treptat meiul, devenind alimentul de bază în multe zone. „În anul 1736, a fost foametea cea mare în Maramureș. Atunci au murit 25 din populația județului. În urma foametei, guvernul a hotărât să introducă cultivarea cartofului și a porumbului” (Coman, 2004: 20-21). În anul 1778, mălaiul era deja aliment de bază în Maramureș: „Românii din Maramureș se nutresc mai ales cu cereale, în primul rând porumb. Carne mănâncă rar, preferă slănină și îndeosebi laptele și derivatele sale. Nu lipsește din hrana lor varza murată, fasolea, ridichile, merele, perele și prunele uscate” (scria medicul italian Antonio Candestrini la 1795, cf. Tomi, 2005: 95). Vezi și părinc (= mei, mălai mărunt), cultură autohtonă anterioară pătrunderii culturii de porumb. ♦ (onom.) Mălai, Mălăiescu, Mălaimare, nume de familie (20 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Et. nec. (DER, DEX, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, 1894). „Apare evidentă înrudirea cuvântului cu mămăligă, cu atât mai mult cu cât ambele lipsesc din dialecte. Dacă e vorba de o formație internă și expresivă ne-am putea gândi la o formă primitivă *mămălaie” (DER). Cuv. rom. > ucr. maljaj, pol. malaj (Miklosich, Berneker, cf. DER), rus. malai (Vasmer, cf. DER), bg. malai (Capidan, cf. DER), magh. malé (Edelspacher, cf. DER; Scriban, Bakos).

arată toate definițiile

Intrare: Mălai
Mălai nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mălai
Intrare: mălai (pl. mălaie)
mălai (pl. mălaie) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălai
  • mălaiul
  • mălaiu‑
plural
  • mălaie
  • mălaiele
genitiv-dativ singular
  • mălai
  • mălaiului
plural
  • mălaie
  • mălaielor
vocativ singular
plural
Intrare: mălai (pl. mălaiuri)
mălai (pl. mălaiuri) substantiv masculin substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălai
  • mălaiul
  • mălaiu‑
plural
  • mălaiuri
  • mălaiurile
genitiv-dativ singular
  • mălai
  • mălaiului
plural
  • mălaiuri
  • mălaiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: mălaiul-cucului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălaiul-cucului
plural
genitiv-dativ singular
  • mălaiului-cucului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)