2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂIESTRÉȘTE adv. (Înv.) Cu măiestrie; artisticește. – Măiestru + suf. -ește.

măiestrește av [At: ODOBESCU, S. I, 399 / E: măiestru + -ește] (Nob) Cu măiestrie, artistic.

MĂIESTRÉȘTE adv. (Înv.) Cu măiestrie; artisticește. [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ește.

MĂIESTRÉȘTE adv. (Rar) Cu măiestrie, cu artă, iscusit, dibaci. Straturi de cărămidă... se alternă măiestrește cu așternuturi de un moloz țeapăn. ODOBESCU, S. I 388.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. – Din măiestru.

măiestri [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 47v/34 / Pzi: ~resc / E: măiestru] 1 vi (Îvr) A unelti. 2 vr A deveni înțelept, iscusit. 3 vt (Rar) A lucra cu măiestrie (6), cu artă. 4 vt (Rar) A inventa.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din măiestru.

MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lucra ceva cu mare pricepere, cu deosebită îndemînare, a executa artistic. Lăutarii măiestriră hore nalte și urări adînci. EMINESCU, N. 29.

A MĂIESTRÍ ~ésc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru

MĂIESTRI vb. (Mold.) A unelti. Cu mînie și cu otravă dzicea: scăpatu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ș-a mănăstirii tale în tot chipul măiestrind. DOSOFTEI, VS. Etimologie: măiestru + suf. -i. Vezi și măiestreț, măiestrie.

măestrì v. a executa cu măestrie: lăutarii măestresc hore înalte EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măiestrí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 să măiestreáscă

măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măiestreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

măiestri vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI.

Intrare: măiestrește
măiestrește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • măiestrește
Intrare: măiestri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măiestri
  • măiestrire
  • măiestrit
  • măiestritu‑
  • măiestrind
  • măiestrindu‑
singular plural
  • măiestrește
  • măiestriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măiestresc
(să)
  • măiestresc
  • măiestream
  • măiestrii
  • măiestrisem
a II-a (tu)
  • măiestrești
(să)
  • măiestrești
  • măiestreai
  • măiestriși
  • măiestriseși
a III-a (el, ea)
  • măiestrește
(să)
  • măiestrească
  • măiestrea
  • măiestri
  • măiestrise
plural I (noi)
  • măiestrim
(să)
  • măiestrim
  • măiestream
  • măiestrirăm
  • măiestriserăm
  • măiestrisem
a II-a (voi)
  • măiestriți
(să)
  • măiestriți
  • măiestreați
  • măiestrirăți
  • măiestriserăți
  • măiestriseți
a III-a (ei, ele)
  • măiestresc
(să)
  • măiestrească
  • măiestreau
  • măiestri
  • măiestriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măiestrește

etimologie:

  • Măiestru + sufix -ește.
    surse: DEX '98 DEX '09

măiestri

etimologie:

  • măiestru
    surse: DEX '98 DEX '09