2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂGĂREÁȚĂ, măgărețe, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măgăriță (1). 2. (Pop. și fam., în expr.) A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat. – Măgar + suf. -eață. Cf. bg. magarec.

măgăreață sf [At: LEX. MARS. 229 / Pl: ~ețe, ~eți / E: măgar + -eață] 1 (Îrg) Măgăriță (1). 2 (Reg; îe) A pune pe ~ A se îmbăta. 3 (Dep) Fată sau femeie obraznică, ingrată sau proastă. 4 (Fig) Acuzație sau pedeapsă nedreaptă Si: năpastă, pacoste, (pfm) belea. 5 (Ban; Mun) Tuse convulsivă. 6 (Reg) Claie de grâu Vz măgar (13-14). 7 (Reg) Acoperiș de lemn la cuptorul de pâine construit afară.

MĂGĂREÁȚĂ, măgărețe, s. f. 1. (Înv. și reg.) Măgăriță (1). 2. (Fam., în expr.) A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat. – Măgar + suf. -eață.

MĂGĂRÉȚ2, -EÁȚĂ, măgăreți, -e, adj. (Rar) De măgar, măgăresc. ♦ Fig. (Despre viață) Chinuit, bătut de nevoi, _ nefericit. Viață măgăreață... Am oarecare suferință. încă nu i-au dat doctorii de rost. SADOVEANU, P. M. 185.

MĂGĂRÉȚ2, -EÁȚĂ, măgăreți, -e, adj. (Rar) Măgăresc. – Din măgar + suf. -eț.

măgăríță (est) și mắgăriță (vest) f., pl. e (tot așa, bg. magaríca și sîrb. màgarica). Femela măgaruluĭ. – În Munt. vest măgăreață, pl. ețe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măgăreáță (pop., fam.) s. f., g.-d. art. măgăréței; pl. măgăréțe

măgăreáță s. f., g.-d. art. măgăréței; pl. măgăréțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂGĂREÁȚĂ s. v. măgăriță, tuse convulsivă.

măgăreață s. v. MĂGĂRIȚĂ. TUSE CONVULSIVĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

măgăreață, măgărețe s. f. (deț.) 1. dispozitiv pe principiul scripeților cu ajutorul căruia se transmit de la o celulă la alta diferite obiecte. 2. (prin ext.) obiect transmis prin intermediul acestui dispozitiv.

a cădea măgăreața (pe cineva) expr. 1. a avea de suportat o neplăcere / o acuzație etc. fără a fi vinovat. 2. a fi desemnat să îndeplinească o sarcină neplăcută.

Intrare: măgăreață
măgăreață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgăreață
  • măgăreața
plural
  • măgărețe
  • măgărețele
genitiv-dativ singular
  • măgărețe
  • măgăreței
plural
  • măgărețe
  • măgărețelor
vocativ singular
plural
Intrare: măgăreț (adj.)
măgăreț1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măgăreț
  • măgărețul
  • măgărețu‑
  • măgăreață
  • măgăreața
plural
  • măgăreți
  • măgăreții
  • măgărețe
  • măgărețele
genitiv-dativ singular
  • măgăreț
  • măgărețului
  • măgărețe
  • măgăreței
plural
  • măgăreți
  • măgăreților
  • măgărețe
  • măgărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măgăreață

etimologie:

  • Măgar + sufix -eață.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • surse: DEX '09

măgăreț (adj.)

etimologie:

  • măgar + sufix -eț.
    surse: DLRM