măgăreață sf [At: LEX. MARS. 229 / Pl: ~ețe, ~eți / E: măgar + -eață] 1 (Îrg) Măgăriță (1). 2 (Reg; îe) A pune pe ~ A se îmbăta. 3 (Dep) Fată sau femeie obraznică, ingrată sau proastă. 4 (Fig) Acuzație sau pedeapsă nedreaptă Si: năpastă, pacoste, (pfm) belea. 5 (Ban; Mun) Tuse convulsivă. 6 (Reg) Claie de grâu Vz măgar (13-14). 7 (Reg) Acoperiș de lemn la cuptorul de pâine construit afară.