18 definiții pentru măgăriță
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂGĂRIȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (1); măgăreață. 2. Fig. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [Acc. și: măgăriță] – Măgar + suf. -iță.
măgăriță sf [At: LB / V: ~gar~ / A și: măgăriță / Pl: ~țe / E: măgar + -iță cf bg магарица] 1 Femelă a măgarului (1) Si: (îrg) măgăreață (1), (înv) asină. 2 (Reg; îs) ~ de catâr Femelă a catârului. 3 (Reg) Cruce de dinapoi a căruței Si: scara căruței. 4 Floare care se face la capătul stâlpilor la unele case țărănești.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂGĂRIȚĂ, măgărițe, s. f. 1. Femela măgarului (1); măgăreață. 2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. [Acc. și măgăriță] – Măgar + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂGĂRIȚĂ, măgărițe, s. f. Femela măgarului. – Accentuat și: măgăriță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂGĂRIȚĂ ~e f. 1) Femelă a măgarului. 2) fig. depr. Femeie proastă, încăpățânată sau obraznică. [G.-D. măgăriței] /măgar + suf. ~iță
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măgăriță f. 1. femeiușcă măgarului; 2. crucea dinapoi a carului; 3. căciula stâlpilor la o casă țărănească.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măgăríță (est) și măgăriță (vest) f., pl. e (tot așa, bg. magaríca și sîrb. màgarica). Femela măgaruluĭ. – În Munt. vest măgăreață, pl. ețe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!măgăriță s. f., g.-d. art. măgăriței; pl. măgărițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!măgăriță/măgăriță s. f., g.-d. art. măgăriței/măgăriței; pl. măgărițe/măgărițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
măgăriță/măgăriță s. f., g.-d. art. măgăriței/măgăriței; pl. măgărițe/măgărițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măgăriță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂGĂRIȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) măgăreață, (înv.) asină. (~ este femela măgarului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂGĂRIȚĂ s. v. ceatlău, cruce.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
măgăriță s. v. CEATLĂU. CRUCE.[1]
- Accentuat și măgăriță. — LauraGellner
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂGĂRIȚĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) măgăreață, (înv.) asină. (~ este femela măgarului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Măgărița lui Balaam (corect: Bileam) – E o expresie izvorîtă dintr-o naivă și miraculoasă poveste biblică, unde e vorba de patrupedul prorocului cu numele de Balaam – animal care, la un moment dat, a căpătat grai omenesc. Se face referire la această legendară măgăriță cînd, spre uimirea tuturor, cineva ținut drept prostănac și taciturn, deschide deodată gura, capătă grai și spune anumite adevăruri cu destul bun simț. Cu multă causticitate e folosită această aluzie de către poetul Heinrich Heine, sub forma de „măgarul lui Balaam”. În ultima sa poezie, Pentru Mouche, elogiu al iubirii, rostit de un muribund pe patul unei atroce suferințe, nu poate uita de ura lui față de burghezul german, care-i tulbură extazul poetic cu apariția sa grotescă și stridentă de „măgar al lui Balaam”. În povestirea Salonul cu vechituri de Balzac, domnul du Croisier strigă după depoziția unei martore în fața tribunalului: „Minune! A grăit Măgărița lui Balaam!” BIB.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
măgăriță, măgărițe s. f. (peior.) fată sau femeie proastă, încăpățânată sau obraznică
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂGĂRIȚĂ s. f. I. Femela măgarului (I 1); (învechit și regional) măgăreață (1), (învechit) asină. Cf. LB, POLIZU. Bei lapte de măgăriță. PAMFILE, B. 65. Laptili di magarițî-i tari bun pentru tusî. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. La măgăriță bătrînă, frîu poleit, se zice la adresa femeilor bătrîne care se gătesc prea mult. Cf. ZANNE, P. I, 543. ♦ (Regional, în sintagma) Măgăriță de catîr = femela catîrului (Bănița-Petroșeni). A III 18. II. (Regional) 1. Crucea de dinapoi a căruței, scara căruței. Cf. DAMÉ, T. 10, PAMFILE, I. C. 132. 2. Floare care se face la capătul stilpilor la unele case țărănești, PAMFILE, I. C. 424. - Accentuat și: măgăriță. - Pl.: măgărițe. – Și: (regional) măgariță s. f. A III 7. – Măgar + suf. -iță. Cf. bg. магарица.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: măgăriță, măgăriță
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
măgăriță, măgărițesubstantiv feminin
- 2. Calificativ dat unei femei proaste, încăpățânate sau obraznice. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Măgar + sufix -iță. DEX '98 DEX '09