2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a (se) măcelări și rezultatul ei; măcelărit1. – V. măcelări.

MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a (se) măcelări și rezultatul ei; măcelărit1. – V. măcelări.

măcelărire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: măcelări] 1 (Rar) Desfacere în bucăți și sortare a cărnii de consum de către măcelar. 2 Măcel (1).

MĂCELĂRÍRE, măcelăriri, s. f. Acțiunea de a măcelări și rezultatul ei. 1. Măcel. Acuma măcelărire! Nici una din muierile ce căzură în mîinile voinicilor nu mai scăpa cu viață. ISPIRESCU, U. 53. Noaptea opri măcelărirea armatei musulmane și o feri de o destrucție totală. BĂLCESCU, O. I 201. 2. (Rar) Desfacerea cărnii de consum în bucăți, separarea felurilor de carne. Trebuia, înainte de toate, să-și dea părerea cît cîntărește carnea... apoi să facă măcelărirea în șasesprezece feluri de cărnuri. SLAVICI, O. II 126.

MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar.

MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide cu sălbăticie și în masă; a masacra, a extermina. ◊ Refl. recipr. Luptătorii se măcelăreau. 2. (Rar) A tăia animale pentru consum. ♦ (Înv. și reg.) A tăia în bucăți; a sfârteca, a ciopârți. – Din măcelar.

măcelăresc, ~ească a [At: MAG. IST. IV, 151/24 / Pl: ~ești / E: măcelar + -esc] 1 Care aparține măcelarului (1). 2 Referitor la măcelar (1). 3 (Îs) @Ghiveci ~ Ghiveci gătit cu carne.

măcelări [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 199r/20 / V: (reg) măcil~, măciul~, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: măcelar] 1 vt (Rar) A tăia vite pentru consum. 2 vi A practica meseria de măcelar (1). 3 vt (Îrg) A tăia în bucăți Si: a ciopârți, a sfârteca. 4 vt A masacra (1). 5 (Pgn) A ucide.

MĂCELĂRÍ, măcelăresc, vb. IV. Tranz. 1. A ucide în mod sîngeros și în masă; a masacra. Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185. Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22. Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538. Refl. pas. La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123. 2. (Rar) A tăia vite pentru consum.

A MĂCELĂRÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A omorî în mod barbar și în masă; a căsăpi; a masacra. 2) (animale) A tăia (la abator) pentru consum. /Din măcelar

măcelărì v. a ucide ca un măcelar, a ucide în mare număr.

2) măcelărésc v. tr. (d. măcelar). Căsăpesc, ucid cu mare vărsare de sînge: dușmaniĭ aŭ fost măcelărițĭ în luptă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măcelăríre s. f., g.-d. art. măcelărírii; pl. măcelăríri

măcelăríre s. f., g.-d. art. măcelărírii; pl. măcelăríri

măcelărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 să măcelăreáscă

măcelărí vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. măcelărésc, imperf. 3 sg. măcelăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măcelăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂCELĂRIRE s. distrugere, exterminare, masacrare, nimicire, stîrpire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ unei populații.)

MĂCELĂRÍ vb. v. ciopârți, sfârteca, sfâșia.

arată toate definițiile

Intrare: măcelărire
măcelărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcelărire
  • măcelărirea
plural
  • măcelăriri
  • măcelăririle
genitiv-dativ singular
  • măcelăriri
  • măcelăririi
plural
  • măcelăriri
  • măcelăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: măcelări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcelări
  • măcelărire
  • măcelărit
  • măcelăritu‑
  • măcelărind
  • măcelărindu‑
singular plural
  • măcelărește
  • măcelăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măcelăresc
(să)
  • măcelăresc
  • măcelăream
  • măcelării
  • măcelărisem
a II-a (tu)
  • măcelărești
(să)
  • măcelărești
  • măcelăreai
  • măcelăriși
  • măcelăriseși
a III-a (el, ea)
  • măcelărește
(să)
  • măcelărească
  • măcelărea
  • măcelări
  • măcelărise
plural I (noi)
  • măcelărim
(să)
  • măcelărim
  • măcelăream
  • măcelărirăm
  • măcelăriserăm
  • măcelărisem
a II-a (voi)
  • măcelăriți
(să)
  • măcelăriți
  • măcelăreați
  • măcelărirăți
  • măcelăriserăți
  • măcelăriseți
a III-a (ei, ele)
  • măcelăresc
(să)
  • măcelărească
  • măcelăreau
  • măcelări
  • măcelăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măcelărire

  • 1. Acțiunea de a (se) măcelări și rezultatul ei; măcelărit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: măcelărit (s.n.)
    • exemple
      • Acuma măcelărire! Nici una din muierile ce căzură în mîinile voinicilor nu mai scăpa cu viață. ISPIRESCU, U. 53.
        surse: DLRLC
      • Noaptea opri măcelărirea armatei musulmane și o feri de o destrucție totală. BĂLCESCU, O. I 201.
        surse: DLRLC
    • 1.2. rar Desfacerea cărnii de consum în bucăți, separarea felurilor de carne.
      exemple
      • Trebuia, înainte de toate, să-și dea părerea cît cîntărește carnea... apoi să facă măcelărirea în șasesprezece feluri de cărnuri. SLAVICI, O. II 126.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi măcelări
    surse: DEX '98 DEX '09

măcelări

  • 1. A ucide cu sălbăticie și în masă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: extermina masacra attach_file 5 exemple
    exemple
    • Fără să țină samă de cuvîntul meu, domnul colonel Vartic a dat vina pe populație și a împușcat-o... a măcelărit-o. CAMILAR, N. I 185.
      surse: DLRLC
    • Vestitul paharnic Lupul și căpitanul Buzdugan pradă și măcelăresc pe toți grecii din țară. BĂLCESCU, O. II 22.
      surse: DLRLC
    • Noaptea măcelărește Cu cincizeci de măcelari, Tot agale și turci mari. TEODORESCU, P. P. 538.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv La 1615, la Tăutești, se măcelăriră mișelește dărăbanii de către poloni. BĂLCESCU, O. I 123.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Luptătorii se măcelăreau.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. rar A tăia animale pentru consum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • măcelar
    surse: DEX '98 DEX '09