opțiuni
  • info

9 definiții pentru măcelărit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCELĂRIT1 s. n. Măcelărire. ♦ Ocupația măcelarului. – V. măcelări.

MĂCELĂRIT1 s. n. Măcelărire. ♦ Ocupația măcelarului. – V. măcelări.

măcelărit1 sn [At: BARIȚIU, P. A. I, 651 / Pl: (nob) ~uri / E: măcelări] 1 (Rar) Măcelărire (1). 2 Ocupație a măcelarului (1) Si: măcelărie (3).

MĂCELĂRIT1 s. n. Măcelărire; ocupația măcelarului.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măcelărit s. n.

măcelărit s. n.

măcelărit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂCELĂRIT s. v. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, stârpire.

măcelărit s. v. DISTRUGERE. EXTERMINARE. MASACRARE. MĂCELĂRIRE. NIMICIRE. STÎRPIRE.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂCELĂRIT1 s. n. (Rar) Măcelărire (1); ocupația măcelarului (1), măcelărie (2). Dreptul de măcelărit. . . vînatul, pescuitul, pâsâritul rămaseră ca tot atîtea monopoluri domnești. BARIȚIU, P. A. I, 651, cf. BARCIANU, ALEXI, W. - V. măcelări.

Intrare: măcelărit (s.n.)
măcelărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcelărit
  • măcelăritul
  • măcelăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • măcelărit
  • măcelăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măcelăritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi măcelări DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.