2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măceș sm [At: N. TEST. (1648), 75v/2o / V: (reg) ~cieș (P: ~ci-eș), ~ciuieș (P: ~ciu-ieș), (rar) ~ciaș, (nob) ~ciș / Pl: ~i / E: nct] 1 Arbust spinos din familia rozaceelor, cu flori roșii, galbene sau roz, rar albe și cu fructe roșii folosite la prepararea ceaiurilor medicinale Si: trandafir sălbatic, (pop) răsură, (reg) cacadâr, rug, rujă (Rosa canina). 2 (Prc) Floare a măceșului (1). 3 (Bot; reg) Păducel (Crataegus Oxyacantha). 4 (Bot; rar) Moșmon (Mespilus germanica).

MĂCÉȘ, măceși, s. m. Gen de arbuști cu spini, cu flori roșii, trandafirii, galbene sau albe și cu fructe roșii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură2, rug1 (Rosa). [Var.: măciéș s. m.] – Et. nec.

MĂCÉȘ, măceși, s. m. Gen de arbuști cu spini, cu flori roșii, trandafirii, galbene sau albe și cu fructe roșii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură2, rug1 (Rosa). [Var.: măciéș s. m.] – Et. nec.

MĂCÉȘ, măceși, s. m. (Și în forma măcieș) Arbust din familia rozaceelor, cu spini, cu flori roșii, trandafirii, galbene sau albe și cu fructe roșii (Rosa canina); rujă, cacadîr. Privighetoarea... bătea din cînd în cînd melodios în preajma mea, într-un măcieș bătrîn. SADOVEANU, N. F. 164. Boschete de măcieș întindeau triumfale arcuri roze. ANGHEL, PR. 57. E umed cimbrul pe colină, Măceșii par o florărie, MACEDONSKI, O. I 159. – Variantă: măcieș s. m.

MĂCÉȘ ~i m. Specie de arbuști spinoși din familia rozaceelor, cu flori roșii, roz sau albe și cu fructe mici, roșii; răsură. /Orig. nec.

măciuieș sm vz măceș

MĂCIÉȘ s. m. v. măceș.

MĂCIÉȘ s. m. v. măceș.

MĂCIÉȘ s. m. V. măceș.

măcieș m. trandafir sălbatic care crește mai mult pe coline (Rosa canina). [Origină necunoscută].

măciéș (est) și măcéș (vest) m. (cp. cu ung. Mátyás, Mateĭ, și matyó, un fel de poamă). Trandafir sălbatic, cacadîr (rosa canina). Face florĭ galbene, albe și roșiatice cu 5 petale; fructele luĭ îs niște glóbule lungărețe roșiĭ care se coc spre ĭarnă. – În Vs. mecieș. – În județu Ĭașĭ e o diferență între măcieș și cacadîr. V. răsură, rujă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măcéș s. m., pl. măcéși

măcéș s. m., pl. măcéși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂCÉȘ s. v. moșmon, păducel.

MĂCÉȘ s. (BOT.; Rosa canina) trandafir sălbatic, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiță, sipică, (Ban.) scobituri (pl.).

măceș s. v. MOȘMON. PĂDUCEL.

MĂCEȘ s. (BOT.; Rosa canina) trandafir sălbatic, (pop.) răsură, (reg.) cacadîr, mărăcine, rug, rujă, rujiță, sipică, (Ban.) scobituri (pl.).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

măcéș (măcéși), s. m. – Trandafir-sălbatic (Rosa canina). – Var. măcieș. Megl. măceș. Origine îndoielnică. Poate dintr-un bg. mečeška (šipka), plantă. Arbustul se numește în bg. diva šipka „trandafir sălbatic”, dar cf. numele lat. și sp. Cf. și slov. macés(en) „zadă”. Alte explicații sînt insuficiente: de la mărăciniș (Crețu 345); din sb. mekuša „măr sau pară moale” (Cihac, II, 180), legat de măci; din mag. Mátyás „Matei”, ipoteză care nu explică megl. (Tiktin; Scriban). – Der. măceșe (var. măceașă), s. f. (fructul măceșului).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂCÉȘ (MĂCIÉȘ) s. m. Denumire dată speciilor spontane de plante din genul Rosa, familia rozaceelor, cu tulpini alungite grupate în tufe, ramificate, înalte până la 3 m, cu flori imparipenat-compuse, cu flori albe, roz sau galbene, solitare sau grupate câte 2-3 în inflorescențe și cu fructe achene păroase, mici, roșii; se mai numește trandafir de munte sau de pădure (R. canina, R. pendulina ș.a.). Sin. răsură1.

MĂCEȘ subst. 1. – b., 1383 (Glos); – pren. 1583 (Ac Bz 3). 2. Măceș sau Măciș (Dm; C Ștef).

arată toate definițiile

Intrare: măceș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măceș
  • măceșul
  • măceșu‑
plural
  • măceși
  • măceșii
genitiv-dativ singular
  • măceș
  • măceșului
plural
  • măceși
  • măceșilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcieș
  • măcieșul
  • măcieșu‑
plural
  • măcieși
  • măcieșii
genitiv-dativ singular
  • măcieș
  • măcieșului
plural
  • măcieși
  • măcieșilor
vocativ singular
plural
Intrare: Măceș
Măceș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Măceș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)