2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂCĂÍT, măcăituri, s. n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței; măcănit, măcăitură. – V. măcăi.

MĂCĂÍT, măcăituri, s. n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței; măcănit, măcăitură. – V. măcăi.

măcăit sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: măcăi] 1-2 (Scoatere a unui) strigăt caracteristic raței Si: măcăială (1-2), măcăire (1-2), măcăitură (1-2), măcănit (1-2), măcănitură (1-2).

MĂCĂÍT, măcăituri, s. n. Strigătul caracteristic al raței. Întregul stol, la măcăitul grav al rățoilor, se ridica din baltă bătînd năprasnic din aripi. SADOVEANU, O. VIII 205. Au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit și măcăit. C. PETRESCU, R. DR. 49.

MĂCĂÍT ~uri n. Sunet caracteristic scos de rațe. /v. a măcăi

MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.

MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac, a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.

măcăi vi [At: COSTINESCU / V: (pop) macai, (reg) mac~, ~cai, măcăcăi, mâcai, mâc~, mâcâi / Pzi: 3 măcăie, ~ește / E: mac1 + -ăi] 1 (D. rațe, imp d. gâște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăli, a măcăni (1). 2 (Fig; d. armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat Si: a pocni. 3 (Fig; prt; d. oameni) A trăncăni. 4 (Reg; d. broaște) A orăcăi.

MĂCĂÍ, pers. 3 măcăie, vb. IV. Intranz. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic «mac-mac». Rațele închise în coștirețe se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II 32. Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55. – Variantă: măcăní (MACEDONSKI, O. III 110) vb. IV.

A MĂCĂÍ pers. 3 măcăie intranz. (despre rațe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac”. /mac + suf. ~ăi

măcăì v. 1. a striga, vorbind de rațe; 2. fam. a trâncăni din gură. [Onomatopee: mac! mac!].

mắcăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

măcăít s. n., pl. măcăíturi

măcăít s. n., pl. măcăíturi

măcăí (a ~) vb., ind. prez. 3 mắcăie, imperf. 3 sg. măcăiá; conj. prez. 3 să mắcăie

măcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. măcăie; imperf. 3 sg. măcăiá

măcăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MĂCĂÍT s. măcăitură, (rar) măcăială, măcăire, măcănit, măcănitură, ocăit. (~ de rațe.)

arată toate definițiile

Intrare: măcăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măcăit
  • măcăitul
  • măcăitu‑
plural
  • măcăituri
  • măcăiturile
genitiv-dativ singular
  • măcăit
  • măcăitului
plural
  • măcăituri
  • măcăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: măcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcăi
  • măcăire
  • măcăit
  • măcăitu‑
  • măcăind
  • măcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • măcăie
(să)
  • măcăie
  • măcăia
  • măcăi
  • măcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • măcăie
(să)
  • măcăie
  • măcăiau
  • măcăi
  • măcăiseră
verb (V334)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • măcăni
  • măcănire
  • măcănit
  • măcănitu‑
  • măcănind
  • măcănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • măcăne
(să)
  • măcăne
  • măcănea
  • măcăni
  • măcănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • măcăne
(să)
  • măcăne
  • măcăneau
  • măcăni
  • măcăniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

măcăit

etimologie:

  • vezi măcăi
    surse: DEX '98 DEX '09

măcăi măcăni

  • 1. (Despre rațe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: măcăni attach_file 2 exemple
    exemple
    • Rațele închise în coștirețe se trezeau măcăind. CAMILAR, N. II 32.
      surse: DLRLC
    • Un cîrd de rațe s-a năpustit măcăind zgomotos. SAHIA, N. 55.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Mac + sufix -ăi.
    surse: DEX '09 DEX '98