10 definiții pentru măcăit
Explicative DEX
MĂCĂIT, măcăituri, s. n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței; măcănit, măcăitură. – V. măcăi.
MĂCĂIT, măcăituri, s. n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței; măcănit, măcăitură. – V. măcăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
măcăit sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: măcăi] 1-2 (Scoatere a unui) strigăt caracteristic raței Si: măcăială (1-2), măcăire (1-2), măcăitură (1-2), măcănit (1-2), măcănitură (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCĂIT, măcăituri, s. n. Strigătul caracteristic al raței. Întregul stol, la măcăitul grav al rățoilor, se ridica din baltă bătînd năprasnic din aripi. SADOVEANU, O. VIII 205. Au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit și măcăit. C. PETRESCU, R. DR. 49.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂCĂIT ~uri n. Sunet caracteristic scos de rațe. /v. a măcăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
măcăit s. n., pl. măcăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
măcăit s. n., pl. măcăituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
măcăit s. n., pl. măcăituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MĂCĂIT s. măcăitură, (rar) măcăială, măcăire, măcănit, măcănitură, ocăit. (~ de rațe.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂCĂIT s. măcăitură, (rar) măcăială, măcăire, măcănit, măcănitură, ocăit. (~ de rațe.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MĂCĂÍT s. n. Faptul de a m ă c ă i; strigăt caracteristic raței; măcăitură, (rar) măcăială, măcăire. Cf. PONTBRIANT, D., DDRF. Pe la miezul nopții, mama Catrina se deșteaptă de măcâitul rațelor din coștereață. BUJOR, S. 29, cf. 78. Au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodâcit, măcăit. PETRESCU, R. DR. 49. Întregul stol, la măcâitul grav al rățoilor, se ridica din baltă bătînd năprasnic din aripi. SADOVEANU, O. VIII, 205, cf. X, 462, 485. ◊ F i g. Măcăitul muierilor. DDRF. – Pl. : măcăituri. – V. măcăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
măcăit, măcăiturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Întregul stol, la măcăitul grav al rățoilor, se ridica din baltă bătînd năprasnic din aripi. SADOVEANU, O. VIII 205. DLRLC
- Au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit și măcăit. C. PETRESCU, R. DR. 49. DLRLC
-
etimologie:
- măcăi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.