2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

mânzerar sm vz mânzărar

MÂNZĂRAR, (1) mânzărari, s. m., (2) mânzărare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Cioban care păzește mânzările. 2. S. n. (Reg.) Loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările. – Mânzare + suf. -ar.

MÂNZĂRAR, (1) mânzărari, s. m., (2) mânzărare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Cioban care păzește mânzările. 2. S. n. (Reg.) Loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările. – Mânzare + suf. -ar.

mânzărar [At: LM / V: (reg) ~zer~, ~zor~, mârz~ / Pl: (1) ~i, (2) ~e / E: mânzare + -ar] 1 sm (Pop) Cioban care păzește mânzările (1) Si: mocan, păstor, (reg) mânzar2 (1), mânzăraș, mânzător1 (1) Vz mielar, scutar, strungar. 2 sn (Mar; Trs) Loc în care stau mânzările (1) în strungă Si: mânzar1 (2).

mânzorar sm vz mânzărar

mârzărar sm vz mânzărar

MÎNZĂRAR, mînzărari, s. m. Cioban care păzește mînzările. La țarcul larg, mînzărarii aduceau mînzările... pentru mulsoare. SADOVEANU, O. E. 33. Pleacă Costea la Galați Să ia sare La mioare... Și glugi mari La mînzărari. ALECSANDRI, la TDRG.

mînzărár m. Cel care mulge mînzările. S. n., pl. e. O despărțitură maĭ mare la stînă unde staŭ mînzările.

Ortografice DOOM

mânzărar1 (cioban) (pop.) s. m., pl. mânzărari

mânzărar1 (cioban) (pop.) s. m., pl. mânzărari

mânzărar (cioban) s. m., pl. mânzărari

Sinonime

MÂNZĂRAR s. (reg.) mânzar, mânzător. (Ciobanul care are grijă de mânzări se numește ~.)

MÎNZĂRAR s. (reg.) mînzar, mînzător. (Ciobanul care are grijă de mînzări se numește ~.)

Tezaur

MÎNZĂRĂR s. m, s. n. I. S. m. (Popular) Cioban care păzește mînzările (I 1); păstor, mocan, (regional) mînzar2 (I), mînzător1 (I), mînzăraș. V. m i e l a r, s c u t a r, s t r u n g a r. Cf. LM. Cășăria, baciu, hierbătoarea . . . mînzărari, cîrlănari. . . toți și toate ar hi-nsuflețite dă ighirea tea. JIPESCU, O. 49. cf. DDRF, GCR II, 258. Mă duc eu peste zi la stînă și mă rog d-un mînzărar. LUNGIANU, . 108, cf. DR. II, 328. La strungă, care uneori e acoperită și care e lîngă țarcul oilor, strungarii – copii micimînă mînzările, să fie mulse de mînzărari. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 100. Ciobanii iau numirile de „cîrlănari”:, „mînzârari”, „berbecari” și „sterpari”, după felul turmelor pe care le. pasc. STOIAN, PĂST. 64, cf. GR. S. VI, 240. La țarcul larg, mînzărarii aduceau mînzările. . . pentru mulsoare. SADOVEANU, O. 33. Acolo așteptau mînzârari cu turban, ca să mulgă mînzările. id. O. XIII, 868, cf. 832. Cu cîtă îndemînare. . . mulgeau [oile] mînzărarii la amiaz și seara. MOROIANU, S. 66. Pleacă Costea la Galați Să ia sare La mioare. . . Și glugi mari La mînzărari. POP., ap. TDRG, cf. H I 138, II 261, IV 155, V 280, VII 484, VIII 151, 327, VIII2 182, 284, IX 143, X 368, XIV 446, XV 149, 408, XVII 392, 444, VÎRCOL, V. 96. Sărută-mă badeo-n dinți. . . Că buzele-s cîntărite . . . Pe seamă de mînzărar, De la mînzăraru nost De la șipoțel în jos. ȘEZ. XIX, 54, cf. ALR I 1 808/174, 582, 690, 798, com. din VALEA JIULUI, A III 1, 18, VI 9. II. S. n. (Maram. și vestul Transilv.) Locul sau despărțitura în care stau mînzările (I 1) în strungă; mînzar2 (II). Cf. TDRG, CANDREA, Ț. O. 51. CHEST. V 34/72, ALR I 1 796/345. – Pl.: (I) mînzărari, (II) mînzărare. – Și: (regional) mînzerár (H II 261), mînzorar (CHEST. V 95/94), mîrzărár (A III 18) s. m. – Mînzare + suf. -ar.

MÎNZERÁR s. m. v. mînzărar.

Intrare: mânzerar
mânzerar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mânzărar (cioban)
mânzărar1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânzărar
  • mânzărarul
  • mânzăraru‑
plural
  • mânzărari
  • mânzărarii
genitiv-dativ singular
  • mânzărar
  • mânzărarului
plural
  • mânzărari
  • mânzărarilor
vocativ singular
  • mânzărarule
  • mânzărare
plural
  • mânzărarilor
mânzerar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mârzărar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mânzorar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânzărar, mânzărarisubstantiv masculin

  • 1. popular Cioban care păzește mânzările. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La țarcul larg, mînzărarii aduceau mînzările... pentru mulsoare. SADOVEANU, O. E. 33. DLRLC
    • format_quote Pleacă Costea la Galați Să ia sare La mioare... Și glugi mari La mînzărari. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Mânzare + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.