8 definiții pentru mânuitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNUITÓR, -OÁRE, mânuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva. ◊ Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice). 2. Mașinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Mânui + suf. -tor.

MÂNUITÓR, -OÁRE, mânuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva. ◊ Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice). 2. Mașinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Mânui + suf. -tor.

mânuitor, ~oare smf [At: C. PETRESCU, A. R. 19 / Pl: ~i, ~oare / E: mânui + -tor] 1 (Udp „de”) Persoană care mânuiește (1) ceva. 2 (Udp „de”; îs) ~ de bani Persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni publice.

MÎNUITÓR, -OÁRE, mînuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mînuiește ceva. Aci, cunoștințele mînuitorului de cuțite s-au oprit. C. PETRESCU, A. R. 19. 2. (în expr.) Mînuitor de bani publici = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni publice. V. casier.

MÂNUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care mânuiește ceva. * ~ de bani persoană care primește, păstrează și eliberează bani publici. [Sil. -nu-i-] /a mânui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mânuitoáre (-nu-i-) s. f., g.-d. art. mânuitoárei; pl. mânuitoáre

mânuitoáre s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. mânuitoárei; pl. mânuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNUITÓR s. manipulator. (~ de bani.)

MÎNUITOR s. manipulator. (~ de bani.)

Intrare: mânuitoare
  • silabație: mâ-nu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânuitoare
  • mânuitoarea
plural
  • mânuitoare
  • mânuitoarele
genitiv-dativ singular
  • mânuitoare
  • mânuitoarei
plural
  • mânuitoare
  • mânuitoarelor
vocativ singular
  • mânuitoare
  • mânuitoareo
plural
  • mânuitoarelor

mânuitor, -oare mânuitoare

  • 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: manipulator, -oare (persoană) attach_file un exemplu
    exemple
    • Aci, cunoștințele mînuitorului de cuțite s-au oprit. C. PETRESCU, A. R. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Mașinist.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mașinist, -ă (persoană)

etimologie:

  • Mânui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09