2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNDRÍRE s. f. (Rar) Faptul de a se mândri; satisfacție, fală; fudulie, îngâmfare. – V. mândri.

MÂNDRÍRE s. f. (Rar) Faptul de a se mândri; satisfacție, fală; fudulie, îngâmfare. – V. mândri.

mândrire sf [At: POLIZU / Pl: (rar) ~ri / E: mândri] (Rar) 1 Satisfacție. 2 Îngâmfare.

MÂNDRÍ, mândresc, vb. IV. Refl. 1. A fi mândru (I 1), a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva). 2. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din mândru.

MÂNDRÍ, mândresc, vb. IV. Refl. 1. A fi mândru (I 1), a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva). 2. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din mândru.

mândri [At: CORESI, ap. DHLR II, 456 / Pzi: ~resc / E: mândru] 1 vt (Îvr) A gândi. 2 vtf (Îvr) A face să devină mai înțelept. 3 vr (Îvr) A se atașa puternic de cineva sau de ceva. 4 vt (îvr) A slăvi. 5 vr (Udp „cu”) A se arăta satisfăcut. 6 vr A se lăuda. 7 vr (Îvp) A se îngâmfa.

MÎNDRÍ, mîndresc, vb. IV. Refl. 1. A fi mîndru; a se lăuda cu.., a se făli. De cînd eram încă mic, Doina știu și doina zic, Căci romînul, cît trăiește, Tot cu doina se mîndrește. NEGRUZZI, S. II 26. Toate armele și instrumentele de piatră aflate prin țări din vechime locuite și cu care se mîndresc muzeele Europei, la noi se găsesc în toate părțile. BOLLIAC, O. 292. Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el! ALECSANDRI, P. P. 176. 2. A se îngîmfa, a se fuduli; a fi plin de orgoliu. N-am fost eu încă destul de bun că te-am așteptat atîta vreme, și tu acuma te mîndrești și nici nu-mi răspunzi? SBIERA, P. 3. Ca păunul se mîndrește Și tot cu laude trăiește. PANN, P. V. I 162.

MÎNDRÍRE, mîndriri, s. f. (Neobișnuit) Mîndrie. Soldatul, cu destulă mîndrire, își încheie tunica, își lustrui puțin nasturii cu mînica, își așeză capela-n cap, puțin plecată pe ochiul drept. SADOVEANU, P. S. 85. Nici o mîndrie mare nu-ntrecea a ta mîndrire! ALECSANDRI, P. III 71.

A SE MÂNDRÍ mă mândrésc intranz. 1) A fi mândru; a trăi un sentiment de mândrie. 2) înv. pop. A se ține mândru; a-și da aere; a se făli; a se fuduli. /Din mândru

mîndrésc (mă) v. refl. (vsl. mondriti, a scorni, d. mondrŭ, înțelept). Mă simt mîndru, mă fudulesc din cauze maĭ serioase orĭ și din vanitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mândríre (rar) s. f., g.-d. art. mândrírii

mândríre s. f., g.-d. art. mândrírii

!mândrí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se mândréște, imperf. 3 sg. se mândreá; conj. prez. 3 să se mândreáscă

mândrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mândrésc, imperf. 3 sg. mândreá; conj. prez. 3 sg. și pl. mândreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÂNDRÍ vb. v. chibzui, cugeta, gândi, judeca, medita, raționa, reflecta.

MÂNDRÍ vb. 1. a se făli, a se fuduli, a se lăuda. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 2. v. îngâmfa.

MÎNDRI vb. 1. a se făli, a se fuduli, a se lăuda. (Are de ce se ~ cu copiii lui.) 2. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig. ) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

mîndri vb. v. CHIBZUI. CUGETA. GÎNDI. JUDECA. MEDITA. RAȚIONA. REFLECTA.

Intrare: mândrire
mândrire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mândrire
  • mândrirea
plural
  • mândriri
  • mândririle
genitiv-dativ singular
  • mândriri
  • mândririi
plural
  • mândriri
  • mândririlor
vocativ singular
plural
Intrare: mândri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mândri
  • mândrire
  • mândrit
  • mândritu‑
  • mândrind
  • mândrindu‑
singular plural
  • mândrește
  • mândriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mândresc
(să)
  • mândresc
  • mândream
  • mândrii
  • mândrisem
a II-a (tu)
  • mândrești
(să)
  • mândrești
  • mândreai
  • mândriși
  • mândriseși
a III-a (el, ea)
  • mândrește
(să)
  • mândrească
  • mândrea
  • mândri
  • mândrise
plural I (noi)
  • mândrim
(să)
  • mândrim
  • mândream
  • mândrirăm
  • mândriserăm
  • mândrisem
a II-a (voi)
  • mândriți
(să)
  • mândriți
  • mândreați
  • mândrirăți
  • mândriserăți
  • mândriseți
a III-a (ei, ele)
  • mândresc
(să)
  • mândrească
  • mândreau
  • mândri
  • mândriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mândrire

  • 1. rar Faptul de a se mândri.
    exemple
    • Soldatul, cu destulă mîndrire, își încheie tunica, își lustrui puțin nasturii cu mînica, își așeză capela-n cap, puțin plecată pe ochiul drept. SADOVEANU, P. S. 85.
      surse: DLRLC
    • Nici o mîndrie mare nu-ntrecea a ta mîndrire! ALECSANDRI, P. III 71.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mândri
    surse: DEX '98 DEX '09

mândri

  • 1. A fi mândru, a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: făli lăuda attach_file 3 exemple
    exemple
    • De cînd eram încă mic, Doina știu și doina zic, Căci romînul, cît trăiește, Tot cu doina se mîndrește. NEGRUZZI, S. II 26.
      surse: DLRLC
    • Toate armele și instrumentele de piatră aflate prin țări din vechime locuite și cu care se mîndresc muzeele Europei, la noi se găsesc în toate părțile. BOLLIAC, O. 292.
      surse: DLRLC
    • Îi da postav albăstrel, Ca să se mîndrească-n el! ALECSANDRI, P. P. 176.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit popular A se îngâmfa, a se fuduli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fuduli îngâmfa attach_file 2 exemple
    exemple
    • N-am fost eu încă destul de bun că te-am așteptat atîta vreme, și tu acuma te mîndrești și nici nu-mi răspunzi? SBIERA, P. 3.
      surse: DLRLC
    • Ca păunul se mîndrește Și tot cu laude trăiește. PANN, P. V. I 162.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • mândru
    surse: DEX '98 DEX '09