Definiția cu ID-ul 1330904:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNDRÍRE s. f. (Rar) Faptul de a se m î n d r i; satisfacție, fală; fudulie, íngîmfare. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Nici o mîndrie mare nu-ntrece-a ta mîndrire ! ALECSANDRI, P. III, 71. Soldatul, cu destulă mîndrire, își încheie tunica. SADOVEANU, P. S. 85. - V. mîndri.