2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

luteran, ~ă [At: I. CR. VII, 154 / V: (îvr) liutirean, (înv) luter, (reg) lutr~ / Pl: ~i, ~e / E: lat lutheranus, ger Lutheraner] 1 a Care ține de luteranism Si: (înv) luteranesc (1). 2 a Privitor la luteranism Si: protestant, (înv) luteranesc (2). 3-4 smf, a (Adept) al luteranismului Si: protestant, (îvr) lotor.

LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. – Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner.

LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de luteranism, privitor la luteranism. 2. S. m. și f. Adept al luteranismului. – Din lat. lutheranus, germ. Lutheraner.

LUTERÁN, -Ă, luterani, -e, adj. Care ține de luteranism. V. protestant. Biserica luterană. ♦ (Substantivat) Adept al luteranismului. Luteranii nu recunosc autoritatea papei.

LUTERÁN, -Ă adj. Referitor la luteranism, care ține de luteranism. // s.m. și f. Adept al luteranismului. [Cf. germ. Lutheraner].

LUTERÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al luteranismului. (< lat. lutheranus, germ. Lutheraner)

LUTERÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner

LUTERÁN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de luteranism; propriu luteranismului. /<lat. lutheranus, germ. Lutheraner

luteran a. conform doctrinei lui Luther. ║ m. cel ce profesează această doctrină.

*luterán, -ă s. (it. luterano, fr. luthérien). Partizan al doctrineĭ luĭ Luther, protestant, evangelic. Adj. Biserica luterană.

liutirean, ~ă a vz luteran

luter, ~ă a, smf vz luteran

lutran, ~ă a, smf vz luteran

lutrán, lutrani, s.m. – (reg.) Luteran; adept al doctrinei întemeiate, în sec. XVI, de Martin Luther. – Var. a lui luteran (< lat. lutheranus, germ. Lutheraner) (MDA).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; adj. f., s. f. luteránă, pl. luteráne

luterán adj. m., s. m., pl. luteráni; f. sg. luteránă, pl. luteráne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUTERÁN adj., s. (BIS.) evanghelic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lutrán, -i, s.m. – Luteran; adept al doctrinei întemeiate în sec. XVI de Martin Luther. – Lat. lutheranus, germ. Lutheraner.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CATEHISMUL LUTERAN, prima carte de cult tipărită în limba română, în 1544, la Sibiu, sub influența Reformei. Lucrarea, din care nu s-a păstrat nici un exemplar, e atestată în socotelile orașului Sibiu și într-o scrisoare particulară din 1546.

Intrare: luteran (adj.)
luteran adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luteran
  • luteranul
  • luteranu‑
  • lutera
  • luterana
plural
  • luterani
  • luteranii
  • luterane
  • luteranele
genitiv-dativ singular
  • luteran
  • luteranului
  • luterane
  • luteranei
plural
  • luterani
  • luteranilor
  • luterane
  • luteranelor
vocativ singular
plural
liutirean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
luter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lutran
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: luteran (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luteran
  • luteranul
  • luteranu‑
plural
  • luterani
  • luteranii
genitiv-dativ singular
  • luteran
  • luteranului
plural
  • luterani
  • luteranilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)