2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUSTRUÍRE, lustruiri, s. f. Acțiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ Spec. Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei. – V. lustrui.

LUSTRUÍRE, lustruiri, s. f. Acțiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ Spec. Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei. – V. lustrui.

lustruire sf [At: TDRG / Pl: ~ri / E: lustrui] 1 Șlefuire. 2 Gătire. 3 Laudă. 4 (Spc) Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei.

LUSTRUÍRE s. f. Acțiunea de a lustrui. Lustruirea ghetelor.

LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.

LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect. ◊ Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) găti, a (se) ferchezui; p. ext. a (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda. – Lustru1 + suf. -ui.

lustrui [At: POLIZU / V: (îvr) ~ului / Pzi: ~esc / E: lustru2 + -ui] 1 vt A da lustru2 (1) prin frecare unui obiect Si: a șlefui, (îvr) a lustra. 2-3 vtr (D. oameni) A (se) ferchezui. 4-5 vtr (Pex) A (se) pune într-o lumină favorabilă Si: a (se) lăuda.

LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. Tranz. A da lustru, a face să lucească suprafața unui lucru. A lustrui mobila.Darabanii își lustruiră curelele. SADOVEANU, O. VII 68. ♦ Refl. Fig. A se pune într-o lumină favorabilă; a se făli, a se lăuda. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134.

A LUSTRUÍ ~iésc tranz. (obiecte, suprafețe) A supune unor operații speciale (frecare, poleire, șlefuire etc.) pentru a da lustru. ~ o mobilă. /lustru + suf. ~ui

A SE LUSTRUÍ mă ~iésc intranz. 1) A se găti manifestând o deosebită grijă pentru aspectul exterior. 2) fig. A-și atribui calități, merite, etalându-le; a se prezenta într-o lumină foarte favorabilă; a se lăuda. /lustru + suf. ~ui

lustruĭésc v. tr. (d. lustru). Daŭ lustru: a lustrui ghetele (dacă e cu vax, se poate zice a văxui), parchetu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lustruíre s. f., g.-d. art. lustruírii; pl. lustruíri

lustruíre s. f., g.-d. art. lustruírii; pl. lustruíri

lustruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiésc, imperf. 3 sg. lustruiá; conj. prez. 3 să lustruiáscă

lustruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruíesc, imperf. 3 sg. lustruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lustruiáscă

lustrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lustruiesc, conj. lustruiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUSTRUÍRE s. 1. fățuială, fățuire, fățuit, lustruit. (~ unei suprafețe netede.) 2. v. șlefuire. 3. lustruit, văcsuire. (~ pantofilor.)

LUSTRUIRE s. 1. fățuială, fățuire, fățuit, lustruit. (~ unei suprafețe netede.) 2. lustruit, șlefuire, șlefuit, (înv.) sclivisire. (~ unui obiect metalic.) 3. lustruit, văcsuire. (~ pantofilor.)

LUSTRUÍ vb. 1. a fățui. (A ~ un obiect.) 2. v. șlefui. 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puțui, (prin Transilv. și nordul Munt.) a puțului. (A ~ cuiva încălțămintea.)

LUSTRUI vb. 1. a fățui. (A ~ un obiect.) 2. a șlefui, (înv. și reg.) a sclivisi. (A ~ un metal.) 3. a face, a văcsui, (Bucov.) a puțui, (prin Transilv. și nordul Munt.) a puțului. (A ~ cuiva încălțămintea.)

arată toate definițiile

Intrare: lustruire
lustruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustruire
  • lustruirea
plural
  • lustruiri
  • lustruirile
genitiv-dativ singular
  • lustruiri
  • lustruirii
plural
  • lustruiri
  • lustruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lustrui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lustrui
  • lustruire
  • lustruit
  • lustruitu‑
  • lustruind
  • lustruindu‑
singular plural
  • lustruiește
  • lustruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lustruiesc
(să)
  • lustruiesc
  • lustruiam
  • lustruii
  • lustruisem
a II-a (tu)
  • lustruiești
(să)
  • lustruiești
  • lustruiai
  • lustruiși
  • lustruiseși
a III-a (el, ea)
  • lustruiește
(să)
  • lustruiască
  • lustruia
  • lustrui
  • lustruise
plural I (noi)
  • lustruim
(să)
  • lustruim
  • lustruiam
  • lustruirăm
  • lustruiserăm
  • lustruisem
a II-a (voi)
  • lustruiți
(să)
  • lustruiți
  • lustruiați
  • lustruirăți
  • lustruiserăți
  • lustruiseți
a III-a (ei, ele)
  • lustruiesc
(să)
  • lustruiască
  • lustruiau
  • lustrui
  • lustruiseră
lustrului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lustruire

  • 1. Acțiunea de a (se) lustrui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lustruială attach_file un exemplu
    exemple
    • Lustruirea ghetelor.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi lustrui
    surse: DEX '98 DEX '09

lustrui lustrului

  • 1. A da lustru (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafața unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • A lustrui mobila.
      surse: DLRLC
    • Darabanii își lustruiră curelele. SADOVEANU, O. VII 68.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mașină de lustruit = mașină pentru lustruirea mecanizată a pieilor.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Piatră de lustruit = piatră de fildeș, de agat sau de onix, de forma unei lopățele sau a unui pinten, prevăzută cu un mâner de lemn, care servește la lustruirea aurului sau a vopselei aplicate pe marginile foilor la cărți și la reviste.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) găti, a (se) ferchezui.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ferchezui găti
      • 1.3.1. prin extensiune A (se) pune într-o lumină favorabilă; a (se) lăuda.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: făli lăuda attach_file un exemplu
        exemple
        • Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. EMINESCU, O. I 134.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • Lustru + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98