lustra vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: lustru] (Înv) A lustrui (1).

lustră² sf vz lustru²

lustră¹ sf [At: DEX / V: (înv) lustru¹ sn / Pl: ~re / E: fr lustre] Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi.

lustru² sn vz lustră

LUSTRĂ s. f. v. lustru³.

LUSTRU³, lustre, s. n. Lampă cu mai multe brațe, de obicei suspendată de plafonul unei încăperi mari, folosită ca podoabă, ca ornament. Patru lumînări într-un lustru și două în sfeșnicele de pe masă luminau turbure sala. CĂLINESCU, I. C. 97. – Variantă: lustră s. f.

LUSTRU², lustri, s. m. (Învechit) Interval de cinci ani. Opt lustri de domnire aproape sînt la număr De cînd acest imperiu îl port pe al meu umăr. ALECSANDRI, T. I 345.

LUSTRĂ s.f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, care se atîrnă de tavan. [Var. lustru s.n. / < fr. lustre].

LUSTRU s.n. v. lustră.

LUSTRU s.m. 1. (Ant.) Sacrificiu expiator, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. Perioadă de timp de cinci ani. [< lat. lustrum, cf. fr. lustre, it. lustro].

LUSTRĂ s. f. lampă ornamentală cu mai multe brațe, suspendată de plafon. (< fr. lustre, it. lustrino)

LUSTRU¹ s. m. 1. (ant.) procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ținut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. perioadă de cinci ani. (< fr. lustre, lat. lustrum)

LUSTRĂ ~e f. Suport frumos ornamentat cu mai multe brațe pentru lumânări sau becuri electrice, care se atârnă de tavan; candelabru; policandru. [Sil. lus-tră] /<fr. lustre^[1]

lustru m. period de 5 ani (la vechii Romani): opt lustri de domnire AL.

2) lústru n., pl. urĭ (lat. lustrum). Spațiu de cincĭ anĭ la Romanĭ.

lustră (lampă) s. f., g.-d. art. lustrei; pl. lustre

lustru¹ (perioadă de cinci ani) s. m., art. lustrul; pl. lustri, art. lustrii

lustră (lampă) s. f., g.-d. art. lustrei; pl. lustre

lustru¹ (interval de timp) s. m., art. lustrul; pl. lustri, art. lustrii

lustră (lampă) s. f., g.-d. art. lustrei; pl. lustre^[1]

lustru (interval) s. m., art. lustrul; pl. lustri, art. lustrii

lustru (perioadă de 5 ani), -ștri.

LUSTRA v. Kaiserlautern.

LÚSTRĂ (< fr.) s. f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, suspendată de plafon. Cunoscută din sec. 9 în Orientul Mijlociu, a fost folosită mai ales în Spania și Italia. Inițial era alcătuită din patru brațe orizontale din lemn sculptat, așezate, de obicei, în formă de cruce, prevăzute cu locașuri pentru lumânări sau ulei.