12 definiții pentru lunguieț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNGUIÉȚ, -IÁȚĂ, lunguieți, -e, adj. Care este mai mare în lungime decât în lățime; ușor alungit; lungăreț. [Pr.: -gu-ieț] – Lung + suf. -uieț.

LUNGUIÉȚ, -IÁȚĂ, lunguieți, -e, adj. Care este mai mare în lungime decât în lățime; ușor alungit; lungăreț. [Pr.: -gu-ieț] – Lung + suf. -uieț.

lunguieț, ~iață a [At: ODOBESCU, S. I, 127 / S și: (înv) ~ueț / P: ~gu-ieț / Pl: ~i, ~e / E: lung + -uieț] Care este mai mare în lungime decât în înălțime Si: alungit2 (1), (îvr) lunguiat, lunguiatic, lunguriu.

LUNGUIÉȚ, -IÁȚĂ, lunguieți, -e, adj. Care are o formă alungită; lungăreț. Fața Anei, lunguiață, arsă de soare... se posomorî. REBREANU, I. 20. Erau așezate niște stufișuri, unele rotunde și cu flori, altele lunguiețe. ISPIRESCU, L. 244. Ferestrele catului de sus, mititele, lunguiețe și întărite cu vergele de fier... erau cu mult înălțate de la pămînt. ODOBESCU, S. I 127.

LUNGUIÉȚ ~iáță (~iéți, ~iéțe) Care este alungit; prelung. Față ~iață. [Sil. -gu-ieț] /lung + suf. ~uieț

lunguĭéț, -ĭáță adj., pl. f. ĭețe. Lungăreț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lunguiéț adj. m., pl. lunguiéți; f. lunguiáță, pl. lunguiéțe

lunguiéț adj. m., pl. lunguiéți; f. sg. lunguiáță, pl. lunguiéțe

lunguieț, pl. lunguieți, f. lunguiață, pl. lunguiețe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUNGUIÉȚ adj. 1. lungăreț, (pop.) sulatic. (Un obiect ~.) 2. v. alungit.

LUNGUIEȚ adj. 1. lungăreț, (pop.) sulatic. (Un obiect ~.) 2. alungit, lung, lungăreț, prelung, prelungit, (livr.) oblong. (Un fruct ~.)

Intrare: lunguieț
lunguieț adjectiv
adjectiv (A22)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunguieț
  • lunguiețul
  • lunguiețu‑
  • lunguiață
  • lunguiața
plural
  • lunguieți
  • lunguieții
  • lunguiețe
  • lunguiețele
genitiv-dativ singular
  • lunguieț
  • lunguiețului
  • lunguiețe
  • lunguieței
plural
  • lunguieți
  • lunguieților
  • lunguiețe
  • lunguiețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lunguieț

  • 1. Care este mai mare în lungime decât în lățime; ușor alungit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alungit lungăreț prelung attach_file 3 exemple
    exemple
    • Fața Anei, lunguiață, arsă de soare... se posomorî. REBREANU, I. 20.
      surse: DLRLC
    • Erau așezate niște stufișuri, unele rotunde și cu flori, altele lunguiețe. ISPIRESCU, L. 244.
      surse: DLRLC
    • Ferestrele catului de sus, mititele, lunguiețe și întărite cu vergele de fier... erau cu mult înălțate de la pămînt. ODOBESCU, S. I 127.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lung + sufix -uieț.
    surse: DEX '98 DEX '09