LUNGUIEȚ, -IAȚĂ, lunguieți, -e, adj. Care are o formă alungită; lungăreț. Fața Anei, lunguiață, arsă de soare... se posomorî. REBREANU, I. 20. Erau așezate niște stufișuri, unele rotunde și cu flori, altele lunguiețe. ISPIRESCU, L. 244. Ferestrele catului de sus, mititele, lunguiețe și întărite cu vergele de fier... erau cu mult înălțate de la pămînt. ODOBESCU, S. I 127.