lunecos, ~oasă a [At: URECHE, L. I, 159/31 / Pl: ~oși, ~oase / E: luneca+ -os] 1-2 (Care alunecă sau) pe care se alunecă ușor Si: lustruit, neted. 3 (Rar; fig) Nestatornic.

LUNECOS, -OASĂ, lunecoși, -oase, adj. 1. (Despre o suprafață) Pe care se lunecă ușor. În zorii reci și umezi, după ploaia nopții, pășea sprinten pe cărarea lunecoasă. SADOVEANU, O. VIII 8. Aice parchetu-i lunecos. NEGRUZZI, S. III 110. Pe cea noapte-ntunecoasă, Pe cea tină lunecoasă, Nimerirăm ceastă casă, Cu obloane la fereastră. TEODORESCU, P. P. 17. ♦ Care lunecă ușor. Schiuri lunecoase. ♦ Fig. (La pl., despre ochi) Galeși, umezi. Bătrînul îi luă capul în mîini, o privi în ochii lunecoși. REBREANU, R. I 158. 2. Fig. (Rar) Nestatornic. O priveliște ticăloasă a lunecoaselor lucruri omenești. BĂLCESCU, O. II 235.

LUNECOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Pe care se lunecă ușor; alunecos. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de statornicie; nestatornic; nestabil. /a luneca + suf. ~os

lunecos a. care lunecă sau face să lunece.

ALUNECOS, -OASĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. – Aluneca + suf. -os.

alunecos, ~oasă a [At: DEX² / V: lu- / Pl: ~oși, ~oase / E: aluneca + -os] 1-3 Care alunecă (1-3) ușor. 4-6 Pe care se alunecă (1-3) ușor.

ALUNECOS, LUNECOS adj. Pe care se alunecă ușor.

ALUNECOS, -OASĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. [Var.: lunecos, -oasă adj.] – Aluneca + suf. -os.

ALUNECOS, -OASĂ, alunecoși, -oase, adj. 1. (Despre o suprafață) Pe care se alunecă ușor. Parchet alunecos. 2. Care alunecă ușor. (Fig.) Femeie! ochi alunecoși, inimă zburdalnică! CARAGIALE, O. I 214. ◊ Teren alunecos (sau straturi alunecoase) = teren constînd dintr-o alternanță de nisipuri care absorb apă în mare cantitate și de argile care, fiind impermeabile, produc alunecarea straturilor de deasupra lor.

ALUNECOS, -OASĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. – Din aluneca + suf. -os.

ALUNECOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre suprafețe) Pe care se alunecă ușor. Parchet ~. 2) Care alunecă. Teren ~. /a aluneca + suf. ~os

alunecos a. loc pe care se alunecă lesne.

alunecós, -oásă adj. Care produce alunecare: gheața, parchetu e alunecos.

lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș.

lunecos adj. m., pl. lunecoși; f. lunecoasă, pl. lunecoase

lunecos adj. m., pl. lunecoși; f. lunecoasă, pl. lunecoase

lunecos adj. m., pl. lunecoși; f. sg. lunecoasă, pl. lunecoase

alunecos adj. m., pl. alunecoși; f. alunecoasă, pl. alunecoase

alunecos adj. m., pl. alunecoși; f. alunecoasă, pl. alunecoase

alunecos adj. m., pl. alunecoși; f. sg. alunecoasă, pl. alunecoase

LUNECOS adj. v. alunecos.

lunecos, -oasă adj. I 1 (despre suprafețe, terenuri etc.) alunecos, glisant, lucios, luciu², <reg.> bălos, letios, lunecuș, mâzgos, șiclit, <înv.> lunecat. Din cauza poleiului, șoseaua este lunecoasă. 2 (în opoz. cu „aspru”; rar; despre suprafața unor obiecte, materiale etc. sau despre pielea, părul oamenilor, blana animalelor etc.) v. Catifelat. Mătăsos. Moale. Neted. II fig. 1 (înv. și pop.) v. Incert. Îndoielnic. Nesigur. Tulbure. 2 (pop. și fam.; despre oameni, sentimente, fapte ale lor sau despre mintea, imaginația, inspirația lor) v. Alunecos. Cameleonic. Capricios. Fluctuant. Inconsecvent. Inconstant. Instabil. Labil. Neconsecvent. Neconstant. Nehotărât. Neserios. Nestabil. Nestatornic. Oscilant. Pendular. Schimbător. Superficial. Unduios. Vagabond. Variabil. Versatil. 3 (fam.; despre cuvinte, gânduri, argumente, manifestări etc. ale oamenilor) v. Amăgitor. Aparent. Deluzoriu. Deșert. Iluzoriu. înșelător. Mincinos. Neadevărat. Specios.

LUNECOS adj. alunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren ~.)

ALUNECOS adj. lunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren ~.)

ALUNECOS adj. lunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren ~.)