lunecos, ~oasă a [At: URECHE, L. I, 159/31 / Pl: ~oși, ~oase / E: luneca+ -os] 1-2 (Care alunecă sau) pe care se alunecă ușor Si: lustruit, neted. 3 (Rar; fig) Nestatornic.

LUNECÓS, -OÁSĂ, lunecoși, -oase, adj. 1. (Despre o suprafață) Pe care se lunecă ușor. În zorii reci și umezi, după ploaia nopții, pășea sprinten pe cărarea lunecoasă. SADOVEANU, O. VIII 8. Aice parchetu-i lunecos. NEGRUZZI, S. III 110. Pe cea noapte-ntunecoasă, Pe cea tină lunecoasă, Nimerirăm ceastă casă, Cu obloane la fereastră. TEODORESCU, P. P. 17. ♦ Care lunecă ușor. Schiuri lunecoase. ♦ Fig. (La pl., despre ochi) Galeși, umezi. Bătrînul îi luă capul în mîini, o privi în ochii lunecoși. REBREANU, R. I 158. 2. Fig. (Rar) Nestatornic. O priveliște ticăloasă a lunecoaselor lucruri omenești. BĂLCESCU, O. II 235.

LUNECÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Pe care se lunecă ușor; alunecos. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de statornicie; nestatornic; nestabil. /a luneca + suf. ~os

lunecos a. care lunecă sau face să lunece.

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. – Aluneca + suf. -os.

alunecos, ~oasă a [At: DEX² / V: lu- / Pl: ~oși, ~oase / E: aluneca + -os] 1-3 Care alunecă (1-3) ușor. 4-6 Pe care se alunecă (1-3) ușor.

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. [Var.: lunecós, -oásă adj.] – Aluneca + suf. -os.

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. 1. (Despre o suprafață) Pe care se alunecă ușor. Parchet alunecos. 2. Care alunecă ușor. (Fig.) Femeie! ochi alunecoși, inimă zburdalnică! CARAGIALE, O. I 214. ◊ Teren alunecos (sau straturi alunecoase) = teren constînd dintr-o alternanță de nisipuri care absorb apă în mare cantitate și de argile care, fiind impermeabile, produc alunecarea straturilor de deasupra lor.

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. – Din aluneca + suf. -os.

ALUNECÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre suprafețe) Pe care se alunecă ușor. Parchet ~. 2) Care alunecă. Teren ~. /a aluneca + suf. ~os

alunecos a. loc pe care se alunecă lesne.

alunecós, -oásă adj. Care produce alunecare: gheața, parchetu e alunecos.

lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș.

lunecós adj. m., pl. lunecóși; f. lunecoásă, pl. lunecoáse

lunecós adj. m., pl. lunecóși; f. sg. lunecoásă, pl. lunecoáse

alunecós adj. m., pl. alunecóși; f. alunecoásă, pl. alunecoáse

alunecós adj. m., pl. alunecóși; f. sg. alunecoásă, pl. alunecoáse

LUNECÓS adj. v. alunecos.

LUNECOS adj. alunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren ~.)