12 definiții pentru lunecos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUNECOS, -OASĂ, lunecoși, -oase, adj. 1. Pe care se lunecă ușor; neted, lustruit. ♦ Care lunecă ușor. 2. Fig. (Rar) Nestatornic. – Luneca + suf. -os.

LUNECOS, -OASĂ, lunecoși, -oase, adj. 1. Pe care se lunecă ușor; neted, lustruit. ♦ Care lunecă ușor. 2. Fig. (Rar) Nestatornic. – Luneca + suf. -os.

lunecos, ~oa a [At: URECHE, L. I, 159/31 / Pl: ~oși, ~oase / E: luneca+ -os] 1-2 (Care alunecă sau) pe care se alunecă ușor Si: lustruit, neted. 3 (Rar; fig) Nestatornic.

LUNECOS, -OASĂ, lunecoși, -oase, adj. 1. (Despre o suprafață) Pe care se lunecă ușor. În zorii reci și umezi, după ploaia nopții, pășea sprinten pe cărarea lunecoasă. SADOVEANU, O. VIII 8. Aice parchetu-i lunecos. NEGRUZZI, S. III 110. Pe cea noapte-ntunecoasă, Pe cea tină lunecoasă, Nimerirăm ceastă casă, Cu obloane la fereastră. TEODORESCU, P. P. 17. ♦ Care lunecă ușor. Schiuri lunecoase.Fig. (La pl., despre ochi) Galeși, umezi. Bătrînul îi luă capul în mîini, o privi în ochii lunecoși. REBREANU, R. I 158. 2. Fig. (Rar) Nestatornic. O priveliște ticăloasă a lunecoaselor lucruri omenești. BĂLCESCU, O. II 235.

LUNECOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Pe care se lunecă ușor; alunecos. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de statornicie; nestatornic; nestabil. /a luneca + suf. ~os

lunecos a. care lunecă sau face să lunece.

ALUNECOS, LUNECOS adj. Pe care se alunecă ușor.

lúnec, -ătúră, -ós, -úș, V. alunec, -ătură, -os, -uș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lunecos adj. m., pl. lunecoși; f. lunecoa, pl. lunecoase

lunecos adj. m., pl. lunecoși; f. lunecoasă, pl. lunecoase

lunecos adj. m., pl. lunecoși; f. sg. lunecoasă, pl. lunecoase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUNECOS adj. alunecos, (prin Transilv.) bălos. (Teren ~.)

Intrare: lunecos
lunecos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunecos
  • lunecosul
  • lunecosu‑
  • lunecoa
  • lunecoasa
plural
  • lunecoși
  • lunecoșii
  • lunecoase
  • lunecoasele
genitiv-dativ singular
  • lunecos
  • lunecosului
  • lunecoase
  • lunecoasei
plural
  • lunecoși
  • lunecoșilor
  • lunecoase
  • lunecoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lunecos, lunecoaadjectiv

  • 1. Pe care se lunecă ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În zorii reci și umezi, după ploaia nopții, pășea sprinten pe cărarea lunecoasă. SADOVEANU, O. VIII 8. DLRLC
    • format_quote Aice parchetu-i lunecos. NEGRUZZI, S. III 110. DLRLC
    • format_quote Pe cea noapte-ntunecoasă, Pe cea tină lunecoasă, Nimerirăm ceastă casă, Cu obloane la fereastră. TEODORESCU, P. P. 17. DLRLC
    • 1.1. Care lunecă ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Schiuri lunecoase. DLRLC
      • 1.1.1. figurat (la) plural (Despre ochi) Galeși, umezi. DLRLC
        • format_quote Bătrînul îi luă capul în mîini, o privi în ochii lunecoși. REBREANU, R. I 158. DLRLC
  • 2. figurat rar Nestabil, nestatornic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O priveliște ticăloasă a lunecoaselor lucruri omenești. BĂLCESCU, O. II 235. DLRLC
etimologie:
  • Luneca + sufix -os. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.